Căldarea Dracului

Unde se află?

Se află în „Ţinutul Momârlanilor”, oraşul Vulcan, zona Paroşeni (dinspre Vulcan – înainte de primele blocuri din Paroşeni, se face un drum la stânga, iar apoi mai sînt vreo 2-3km de mers pe drum asfaltat, dar deteriorat până la locaţie)

ESCURSIE ÎN “IAD”

Spre surprinderea mea, am aflat că există aici, în Ţinutul Momârlanilor, o cascadă denumită “Cascada Dracului” şi în zona acesteia ar fi şi “Peştera Dracului”. Am pornit cu fraţii mei într-acolo să văd şi eu minunaţia… Cu numele nu aveam nici o problemă, deoarece nu cred că Dracu îl ispiteşte pe om, ci cred că omul bate la uşa lui Dracu şi tot omul îl pune să-i facă treaba murdară, crezând (omul) că va scăpa cu basma curată, aruncând vina pe Dracu… asta dacă ne luăm după ce am fost învăţaţi… dogme… fantezii… şi alte plăsmuri ale minţii umane…dar, rămanem pe actualul model “creştin” în această mică povestire.

M-am dus, cum s-ar spune în vizită la Dracu. Spre mirarea mea, am fost întâmpinat de o privelişte cum rar se observă: „Cascada Dracului”… Frumos “bine ai venit” primesc!

Cascada, prin căldările dânsei şi muzica apei, apa cristalină, revrigorantă îţi fac mintea să se lumineze şi inima să se bucure… Inima să se bucure!? Mintea să se întrebe: Oare chiar e aşa cum ne este prezentată de către “comunitatea anonimă” prin forţele sale autoritare (biserică, guverne, state, enităţi financiare, etc), această luptă eternă între bine şi rău? Sau defapt e doar PACE, dar nouă ne este prezentat altceva?

După sentimentul de pace şi linişte avut acolo, ne-am îndreptat către “Peştera Dracului”. Abia aşteptam să ajung acolo…şi într-adevăr a meritat aşteptarea. Formele din interiorul peşterii, chipurile din piatră, culoarele peşterii… de vis.

Deodată… l-am văzut… era “Pumnul Dracului” întins spre mine. Sentimentul avut? Acelaşi: PACE! “Am bătut pumnul cu Dracu” şi am vizitat în continuare peştera până la capătul dânsei, aceasta având (după aprecierile mele) vreo 3-400 metri. Fantastic loc!

Menţionez că absolut nici un drac, demon, prinţ al întunericului, minotaur, etc nu m-a deranjat, deoarece ERAM CU TOŢII ÎN PACE!

Faină excursie în iad!

“Mulţumesc Diavolului pentru întrebări şi lui Dumnezeu pentru răspunsuri!”

Cele două părţi vă transmit că Dumnezeu nu are nevoie de „bodyguarzi” (ci poate e invers, cum că omul are nevoie de partea Divină – din el) şi dincolo… sus şi jos e doar PACE! Raiul şi Iadul stau în aceeaşi casă şi trăiesc în PACE!

Şi v-am spus povestea aşa…

Mărturisire

Eu nu cred în dogme gen Bine versus Rău, în fantezii gen Rai verus Iad, cu atât mai mult în poveştile altei seminţii, dar vă recomand călduros, când aveţi ocazia să vizitaţi cele două locuri: SÎNT FANTASTICE!

Poate vom înţelege cu toţii mai clar că “EXISTĂ DOAR LUMINĂ ŞI OMNIPREZENŢĂ”, cu menţiunea că Lumina are un sens şi cât timpul sîntem orientaţi în sensul Dânsei totul e perfect, până în momentul în care ne întoarcem în sens invers Luminii, aceasta orbindu-ne şi astfel ajungem în întuneric!

„PACEA FACE INIMA DE AUR ŞI MINTEA STRĂLUCITOARE!„

Acasă

Căldarea Zeilor

Localizare: Parcul Național al Văii Jiului

Cum se ajunge?

La ieşirea dinspre Petroşani spre Târgul Jiu, în zona denumită Strâmbuța se travesează Jiul, pe podul aflat în acea zonă şi se urcă, de la stația de măsurare a apei, pe cursul pârâului. Urcarea se face în principal prin apă, dar şi pe lângă apă. Traseul este destul de dificil şi are o lungime de aproximativ 1.5-2 km în amonte, de la stația de la Strâmbuța.

Cum am găsit-o?

Am plecat cu câțiva prieteni la Strâmbuța, în zona stației, acolo fiind un mic baraj pe pârâu. Am observat de mai multe ori, când am fost acolo, foarte multe pietricele deosebite şi având o multitudine de culori, care privite mai atent, parcă ar vrea să spună ceva fiecare dintre ele.

Energia locului este fabuloasă, pură şi naturală. Pe lângă pietricelele colorate în toate culorile, mai există în zona micului baraj şi nişte pietre de mari dimensiuni, având fiecare forme şi culori deosebite. Întrebarea era de cât de sus au venit pietrele acestea mari, pe pârâul acesta mic? Am hotărât să pornim în susul pârâului să vedem cu ce ne mai încântă Mama Natură, prin frumusețea ei.

Traseul este spectaculos, prin apă, pe pietre, pe lângă apă şi ne arată încă odată Măreția Naturii. După vreun kilometru-jumate, doi am ajuns într-un loc unde apa avea o putere fabuloasă, nemaiputând să avansăm prin dânsa, dar şi dacă vroiam mai mult trebuia să ne urcăm pe o stâncă destul de verticală şi de înalțime vreo 5-7 metri. Ne-am luat îndrăzneală şi am urcat pe această stâncă.

Atunci am zărit această căldare, pe care am denumit-o simbolic: ” Căldarea Zeilor „.

Apa este perfect cristalină şi foarte rece, probabil cea mai potrivită apă, pentru a se scălda Zeii în dânsa.

Aici ne-am oprit câteva ore, în care am admirat, am visat, ne-am imaginat şi am zburat pe aripile sufletului către o lume a Zeilor, o lume care este mai aproape de noi, decât credeam.

Aici a fost sfârşitul excursie noastre pe acest traseu nebătătorit, dar, cu siguranță, în susul pârâului mai există şi alte minunații ale Mamei Natură…

Recomand celor care se avântă pe acest traseu să fie echipați corespunzător, deoarece este un traseu destul de dificil!

PACE VOUĂ!

Acasă