Pe Urmele Străbunilor

Meniu:

• Legile Belagine
• Locuri Sacre
• Dacia – Ţara Preafericiţilor
• Focul Sacru Geto-Dacic 
• O nouă speranţă (mini-serial)
• Contact

 

Cum a început totul?

… de la imn a început totul. Mă plimbam prin munţii Parâng apoape zilnic deoarece nu ne mai găseam locul în oraş, nu îmi mai găseam locul la cluburi, la chefuri, la combinaţii şi în alte locuri în care sunt o mie de feluri de-a te pierde. Discutând despre România şi în general despre cum merg treburile, am ajuns la imn. Da, la imnul “Deşteaptă-te Române”. Neînţelegând de ce trebuie să ne omagiem asupritorii chiar în imnul naţional, eu cu pritenenii mei, ne-am tot răzvrătit pe seama lui.

Zile întregi am discutat despre acest imn…

Trezirea

Am ajuns într-una din zile la Deva cu cineva care avea treabă acolo. Având vreo două ore libere am luat-o la pas prin Deva, prima oprire fiind statuia Regelui Decebal. Impunător, viteaz, frumos, drept stătea Regele şi parcă chiar şi în forma de statuie vroia să îmi spună ceva. Am stat vreo cinci minute şi am admirat statuia, după am plecat mai departe.

Am ajuns la vreo 300 metri de Decebal la statuia lui traianus. M-am uitat la el : nu mi-a inspirat nimic, era doar unul care stătea în fustă şi ţinea într-o mână nimic. M-am gândit un pic şi n-am mai putut şi am rostit cu voce tare :

“- Eu nu sunt urmaşul tău, nu-mi curge în vene sângele tău şi nici nu-mi place de tine. Eu sunt urmaşul Regelui Decebal, îmi curge sângele lui prin vene şi acum mă duc direct la el.”

M-am îndreptat de îndată să petrec timpul rămas în compania Regelui Decebal, tot spunându-mi în gând spre el: “Cum să fiu eu roman, Doamne fereşte, Eu sunt Dac, DAC de al lui Decebal.” Am ajuns la statuia Regelui Decebal şi parcă m-a lovit ceva când am ajuns acolo. M-a lovit un sentiment de căldură şi îmi venea să plâng de fericire când îl priveam. Nu mai priveam o statuie. Parcă chiar Regele meu Decebal era acolo, mă aştepta la el cu braţele deschise. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul avut.

S-a terminat excursia la Deva şi a doua zi ne-am întâlnit şi am plecat pe munte din nou. I-am spus prietenului meu: “Frate, să şti că m-am gândit bine şi eu sunt Dac, nu am nimic în comun cu romanii.” Iar el mi-a spus: “Exact, şi eu sunt Dac, nu-mi plac romanii, nu mi-au plăcut niciodată.” În momentul acela parcă amândoi ne-am teleportat în timp şi parcă priveau prin ochii noştrii doi Daci de demult. Sentimentul avut este acelaşi ca la Deva : nici amândoi nu putem să-l descriem în cuvinte.

Din ziua aceea am inceput să studiem tot ce găseam despre Daci. Informaţiile găsite ne-au bulversat complet. Pentru prima data aveau logică perfectă şi mai mult un impact sentimental de nu mai simţisem până atunci. Legăturile din suflet şi din minte începeau parcă să se activeze. Citeam carte după carte, carte după carte. Am citit într-un an cât am citit în toată viaţa mea de până atunci.

Zamolxe

Da, Zamolxe, cel care m-a înviat. Tatăl meu Zamolxe.

Nu ştiam prea multe despre credinţa dacilor până să mă apuc de citit. Nu ştiam prea multe nici despre Daci, ştiam doar că din copilărie, când ne jucam de-a Dacii şi romanii, eu vroiam tot timpul să fiu Dac plus informaţiile de la şcoală.

Începând să citesc despre Zamolxe, inima mea începea să bată mai tare, informaţiile despre El, învăţăturile Lui pur şi simplu mă înălţau. Simţeam efectiv că e cu mine, că mă învăţa pas cu pas tot ce trebuie să ştiu şi chiar mai mult, care informaţii sunt bune, care nu sunt bune. Înţelegeam tot, mi s-e legau în minte tot felul informaţii vechi şi noi. Mi se făcea lumină în minte şi în suflet. Simţeam ceva ce nu mai simţisem niciodată : o iubire divină, o trăire divină, cum s-ar spune “Atingerea lui Dumnezeu”, şi pentru mine exact asta a şi fost.

O cale-n dar

Din acel moment o nouă lume se deschidea în faţa mea. Nu mai eram acelaşi. Eram tot eu, dar o variantă mult mai bună, mult mai performantă a mea, parcă mă trezisem dintr-un somn adânc. Mi-am găsit scopul în viaţă :  Să aflu cine sunt cu adevărat, nu cine mi s-a spus că aş fi.

Şi de atunci mi-am dat seamă că este o cale.

Trebuie să merg

 PE URMELE STRĂBUNILOR !

În acest blog vreau să vă împărtăşesc locurile pe unde am umblat şi am făcut poze, începând cu vara 2016 şi până în prezent (cu o pauză de postări din 2019-2022) încercând să actualizez la zi şi să vă prezint informaţiile care mi-au fost oferite şi de ajutor mie şi poate vă vor fi utile şi dumneavoastră.

Alături de toţi Geto-Dacii care şi-au adus contribuţia la acest blog vă mulţumesc pentru timpul acordat!

Blogul va fi structurat pe secţiuni şi acestea vor fi următoarele:

• Legile Belagine sînt legile care m-au adus în acest timp, ele fiind renăscute prin timp şi un bun mod de a-mă ghida în viaţă conform acestora.
• Locuri Sacre prin care am fost, am avut un sentiment înălţător şi recomand vizitarea acestora
• Dacia – Ţara Preafericiţilor este locul unde am adunat informaţii din mai multe locuri şi am tras o concluzie.
• Focul Sacru Geto-Dacic – aici, voi prezenta modul în care eu, alături ce cei care avem acceaşi viziune, ne dăm silinţa să readucem în prim plan o parte Spirituală a Străbunilor Geto-Daci, acea parte de a onora Focul cel Viu şi Veşnic prin Focul cel Sacru.
• O nouă speranţă – aici, voi prezenta un concept prin care aş vrea eu şi cei câţiva prieteni să vă prezint zona în care m-am născut şi locuiesc: Ţinutul Momârlanilor, printr-o poveste video, pentru toate vârstele, sub forma unui mic serial.
• Contact – locul unde vom putea stabili un prim contact

Autoportret

• Acasă