Scocul Urzicarului – portalul dintre lumi

Dintr-o lume-n altă lume

Cam aşa se poate descrie “Scocul Urzicarului”, “Cheile Urzicarului” şi “Portalul”, iarăşi aici, cu siguranță, este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din zona Văii Jiului, mai exact în zona oraşului Uricani… poate unul dintre cele mai spectaculoase locuri din țară.

Am pornit din “Câmpul Mielului”, prin culoarul dintre munți, numit “Scocul Urzicarului” spre locul numit “Portalul”. De la intrarea în culoar am rămas surprinşi de ceea ce natura avea să ne ofere vizual. În fața noastră se deschidea o altă lume…

Parcă eram în filmul “Avatar”…

Printre stânci… pas cu pas… gând cu gând… mintea se desfăta, se minuna… gânduri despre o lume uitată… o lume a urieşilor… o lume hiperboreeană… când deodată l-am văzut… chipul din piatră… Străjerul…

Ne-am minunat! Gândurile au devenit mai intense, parcă se transformaseră în voci… Străjerul de piatră deveni ghid şi ne îndemna să continăm drumul spre “Portal”, gândurile deveniră cuvinte… cuvintele deveniră forme… simboluri… semne. În minte, întrebările aveau răspuns, imaginația zbura departe…

Eram liberi!!!

O altă lume!

Minunați de traseu, de gânduri, într-o stare mirifică, am continuat drumul până când am ajuns în dreptul “Portalului”.

O construcție de pe altă lume… O cetate de lumină… Ochii se desfătau, nu mai văzuseră aşa ceva niciodată.

Să mă credeți că mi-e greu să descriu prin cuvinte ce este acolo şi ce sentiment se trăieşte!

Am îndrăznit de am intrat.

La intrare, sus pe tavan, un alt chip care ne priveşte. Un chip diferit, un chip unic.

Gândurile ne-au zburat spre “Maica Glia”, cum îi spunem noi sau “Muma Pământ”, cum îi spun unii.

Gândurile s-au unit şi au devenit o întrebare:

–Cine sîntem defapt noi?

În imaginație, Maica Glia ne-a oferit şi răspunsul:

“- Voi, oamenii, sînteți Totul şi Nimicul!

Voi sînteți Triumful Creației!

VOI sînteți NOI!

NOI sîntem UNU!”

Am rămas minunați de întrebări şi de răspunsuri! Eram într-o stare Zeifică greu de descris prin cuvinte!

Am coborât în lumea pământenilor, plini de viață, puternici, îndrăzneți, încrezători, iarăşi printre gânduri se afla unul, care prima asupra celorlalte, un gând viu format din cuvinte:

“Porți în minte”

Localizare:

Pentru a vizita Scocul Urzicarului urmăm DN 66 A dinspre Uricani spre Câmpușel (traversând localitățile Valea de Brazi, Câmpu lui Neag). După 10 km parcurși din localitatea Câmpu lui Neag, vom ajunge într-o pajiște alpină unde sunt aproape mereu căpițe de fân, loc numit Câmpul Mielului, un bazinet depresionar al Jiului de Vest, cândva (un urmă cu aproape 200 de ani) aici existând un imens zăton de acumulare a apelor Jiului și utilizat la transportul materialului lemnos prin metoda numită plutărit. Se spune că pentru a umple cu apa Jiului de Vest barajul, era nevoie de 3 săptămâni. Acest loc, Câmpul Mielului, reprezintă punctul de pornire spre Scocul Urzicarului, Cheile Urzicarului și Podul natural.

Poteca turistică tematică urmărește valea seacă formată de pârâul Urzicarului și traversează cheile seci formate de aceste. După parcurgerea unei poieni ce se deschide atipic pe parcursul traseului, începe o urcare mai dificilă, ce aduce în atenția călătorului două praguri de stâncă ce trebuie traversate cu mare grijă. După parcurgerea ultimului segment de potecă îngustă și abruptă, direcția traseului se schimbă spre stânga, apoi urcă drept în sus pentru o porțiune de aproximativ 50 m și cotește la dreapta pentru a ajunge la Scocul Urzicarului, aflat deasupra, pe partea stângă. Un farmec aparte îl au cheile modelate de ghețari în perioada ultimei glaciațiuni, pe care poteca le traversează, Urieșul din Scocul Urzicarului și în final Podul suspendat. Reîntoacerea se face pe acealaș traseu până la Câmpul Mielului

Este un traseu cu grad de dificultate medie spre dificilă, având o diferență de nivel ≥ 800 m și care nu poate fi parcurs în sezonul de iarnă. Traseul poate fi parcurs doar la pas având și câteva pasaje mai dificile. Deoarece traseul traversează cheile și câteva săritori, există pasaje cu risc de alunecare sau cădere în gol, au fost construite scări de lemn sau instalate scări din cablu de oțel de 12 mm și balustrade. Timpul recomandat de parcurgere a traseului și vizitare a Scocului Urzicarului, Cheilor Urzicarului și a Podului Natural din Dâlma Ciocanelor este de 4 – 5 ore. Lungime traseu – 4 km.

Poteca tematică turistică a fost marcată cu semnul ”floare roșie” și începe de la DN 66A, zona Câmpul Mielului, a fost montat un panou informativ de mărime 1000 mm x 800 mm și un indicator din lemn.

• Sursa informații localizare: https://visituricani.eu/pdf/Urzicaru.pdf

P.S. Să ştiți că acest loc este magic în orice perioadă a anului:

• Acasă
• Alte LOCURI SACRE

Vârful Gugu (pe versurile Zeului Mihai Eminescu)

„Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putinţă de contestare , ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. (…) Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc şi cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultura occidentală. (Mircea Eliade)”

… şi iată-ne iarăşi la baza muntelui, pregătiţi să urcăm din nou pe Vârful Gugu – Muntele lui Zamolxe. Era pentru mine a patra oară, consecutiv, când urcam spre Vârful Zeilor. Menţionez, că eu, de prima dată când am urcat pe vârf, ştiam că am să revin an de an…

Prima dată când am urcat am făcut traseul dus-întors într-o zi, dar a fost, pentru mine, foarte obositor să fac atâta drum deodată, dar a meritat osteneala. M-am gândit pentru a doua oară când urc să nu mai fac drumul dus-întors deodată, ci să înnoptez o noapte la Refugiul „Branu”, din „aproximativa” vecinătate a Vârfului Gugu.

A doua şi a treia oară când am fost pe Vârful Gugu, am urcat în prima zi la refugiul „Branu”, unde am înnoptat, iar a doua zi am urcat pe Gugu, unde faţă de prima dată, am avut mai mult timp pentru a „discuta cu Zeii”. Cu toate că am avut mai mult timp să mă „energizez” pe vârf, am coborât de pe vârf, direct la maşină şi m-am dus acasă, dar am ajuns tot obosit, consumând prea mult la coborâre şi condus, din energia câştigată pe vârf.

Am hotărât că a patra oară când voi urca, voi urca la refugiu, voi înnopta acolo, a doua zi voi urca pe Vârful Gugu, voi sta cât vreau eu acolo, voi coborâ tot la refugiu, unde voi rămâne şi a doua noapte pentru a se aşeza energia Zeilor cum trebuie şi voi coborâ abia a treia zi.

Bună alegere! Aşa am şi făcut…

Am urcat alături de trei fraţi Geto-Daci la refugiu, ne-am pus gândurile în ordine şi am înnoptat acolo, la refugiu. De dimineaţă, am pornit spre vârf şi în timp ce urcam parcă îmi răsunau în gând poeziile Luceafărului Mihai Eminescu: „Rugăciunea unui Dac”, „Gemenii” şi „Memento Mori” – cu un punct în care se uneau: Zamolxe!

În drumul spre vârf, ne-am întâlnit şi cu „Moş Martin”, care stătea la Soare, întins pe spate. Când ne-a văzut, a făcut o tumbă şi s-a dus prin jenpeni, făcându-se nevăzut.

Am ajuns la baza vârfului în momentul în care vârful „se ascunde privirii”, în ceaţă. Am urcat pe vârf prin ceaţa densă care se lăsase, iar când am ajuns pe vârf, ceaţa a început să dispară.

În câteva minute aveam iarăşi „vederea de Zeu”, fiind minunat a patra oară consecutiv de acea panoramă care se vede de pe vârf.

Pe perioada urcării, mintea se desfăta şi se deschidea pe versurile Zeului Mihai Eminescu, iar sufletul se umplea de căldura Zeului Suprem Zamolxe, iar în timpul petrecut pe vârf trupul, mintea şi sufletul au devenit un tot… Era PACE!

În semn de recunoştinţă faţă de Luceafărul Mihai Eminescu, am înălţat steagul Dacilor Liberi pe Vârful Gugu!

Am coborât iarăşi la refugiu, am făcut un mic Foc Sacru, am fost recunoscători pentru ziua minunată şi am înnoptat la refugiu, fiecare cu gândurile lui, dar de această dată, gândurile fiecăruia erau ordonate în armonie.

Următoarea zi am coborât în „lumea pământeană”, dar cu toţii eram schimbaţi. Eram mai buni, mai puternici şi mai încrezători în proprile puteri. Viaţa putea să continue cum voia dânsa, căci noi eram şi am rămas pregătiţi de orice.

Mulţumesc Luceafărului Mihai Eminescu şi Zeului Suprem Zamolxe pentru, cea mai minunată experienţă pe care am avut-o, până acum, pe „Muntele lui Zamolxe” – Vârful Gugu.

„RUGĂCIUNEA UNUI DAC” (Mihai Eminescu):

El singur zeu stătut-a-nainte de-a fi zeii

Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor dă suflet şi lumii fericire,

El este-al omenimei izvor de mântuire:

Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,

El este moartea morţii şi învierea vieţii!

„GEMENII” (Mihai Eminescu):

Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră,

Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră.

În capul mesei șade Zamolxe, zeul Getic,

Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic.

În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare,

În stânga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare

…

Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte

Şi decât toată lumea de două ori mai mare,

Îşi pierde-n ceruri capul, în jos a lui picioare.

Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceaţă,

Cum din adânc ridică el universu-n braţă,

Cum cerul sus se-ndoaie şi stelele-şi aşterne,

O boltă răsărită din negure eterne,

Şi decât toată lumea de două ori mai mare

În propria lui umbră Zamolxe redispare.

„RUGĂCIUNEA UNUI DAC” (Mihai Eminescu):

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,

Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,

În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers

Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers”

„GEMENII” (Mihai Eminescu):

O candelă subţire sub bolta cea înaltă

Lumină peste Regii cei Dacici laolaltă…

„MEMENTO MORI” (Mihai Eminescu):

Ăsta-i Raiul Daciei veche,-a zeilor împărăţie…

Mai jos vă prezint clipul care l-am făcut în septembrie 2022 – „Vârful Gugu – pe versurile Zeului Mihai Eminescu”, plus încă două clipuri de pe Vârf, din anii anteriori 2021 şi 2020.

Vârful Gugu – 2022

Vârful Gugu – 2021

Vârful Gugu – 2021

P.S. Abia apuc să ajung a cincea oară pe acest vârf și sper să devină o tradiţie pentru mine ca în prima săptămână din septembrie, să urc pe Vârful Gugu, an de an!

PACE VOUĂ!!!

• Acasă