Atlantida – o poveste pierdută ?

O NOUĂ ERĂ

3.jpg

În timp ce ultimele fâşii de pământ ale Atlantidei se scufundau în apele învolburate ale oceanului, la mii de kilometri distanţă, pe toate continentele, supravieţuitorii castei maeştrilor-preoţi atlanţi, dintre cei care păstrau linia nealterată a doctrinei ancestrale, pregăteau calea celor care urmau să preia ştafeta dintre generaţii.

Experimentul din Egipt a fost încununat de succes. În urmă cu 30.000 de ani s-a făcut o primă punte de legătură între Atlantida şi restul lumii. Primele cărămizi ale noii grile energetice au fost puse.

Structurile energo-informaţionale ale noului ADN au fost perfect aliniate cu noua grilă energetică, iar primele programe evolutive s-au dovedit a fi un foarte mare succes.

În perioada cuprinsă între 30.000-12.000 î.Hr. Urma să se realizeze o primă joncţiune, cu implicaţii karmice, dintre civilizaţia atlantă şi cea băştinaşă primitivă. Ca urmare a acestui fapt, s-au pus bazele noilor civilizaţii de pe Terra (hiperboreană, pelasgă, neagră, galbenă).

În perioada dintre 12.000-6.000 î.Hr. Trebuia să se finalizeze distribuţia populaţiilor cu noile structuri ADN. Pentru a se realiza acest lucru s-au folosit numai câteva sute de indivizi, pentru fiecare rasă în parte. S-au folosit inclusiv înseminări artificiale. Ghidul meu spiritual, Ramo – entitate solară –, mi-a transmis că, nu de puţine ori, o oarecare aşezare era „adormită”, şi apoi femeile erau înseminate artificial cu embrioni având ADN-ul modificat.

În funcţie de noua grilă energetică, dar şi datorită unor mici diferenţe (specifice raselor umane), noile structuri ADN mai necesitau încă anumite „ajustări”. Astfel, populaţiile erau delimitate strict către zone care impuneau o oarecare izolare. Din această cauză populaţiile au fost „lăsate” să evolueze în anumite regiuni delimitate de bariere naturale (fluvii, râuri, mări, oceane, munţi, deşert, zone aride, mlaştini etc.).

Datorită faptului că structura noului ADN era susţinută de noua grilă energetică, era normal ca în decursul timpului să devină dominantă. În cele din urmă, spre anul 6.000 î.Hr., aproape întreaga populaţie a planetei era formată din indivizi având noua structură ADN modificată.

Succesul acestor etape a fost foarte mare.

7

După anul 6.000 î.Hr. Urma să se desfăşoare evoluţia noii civilizaţii umane. Trebuia să fie o etapă deosebit de activă, din toate punctele de vedere. Evoluţia urma să cuprindă dinamica evolutivă a corpului emoţional şi mental, adică zona de intersecţie a primelor structuri energo-informaţionale, aferente celor două mari curente evolutive.

A fost o etapă grea din toate punctele de vedere, o etapă în care egoul părea să fie singurul suveran, materia părea să fie singurul spaţiu, iar manipularea (prin forţă, ameninţarea cu forţa, prin religii sau prin diverse curente ideologice) părea să fie singura formă de orânduire. A fost (şi încă mai este) etapa dualităţii şi a „eternei” bătălii dintre bine şi rău.

Cu toate că (date fiind faptele) celor mai mulţi le este greu să creadă că există un Dumnezeu, sau că Acestuia îi pasă de noi, mi s-a adus la cunoştinţă că planeta (inclusiv societăţile) a fost foarte atent monitorizată, observându-se fiecare detaliu.

Chiar dacă la început mi s-a părut că suntem un fel de cobai umani, supuşi unor experimente diverse (psiho-mentale şi sociale), am avut parte de experienţe (prin regres temporal) prin care am realizat că acest experiment este vital pentru o bună parte a civilizaţiilor din această galaxie şi că suntem cu toţii părtaşi la el de bună voie. Ştiam că vom experimenta o lume dură, o lume a dualităţii, a extremelor, o lume a forţei brute, o lume care părea să fie uitată de Dumnezeu.

În această perioadă, structura grilei energetice a fost ajustată vibraţional în aşa fel încât anumite legi universale să fie probate mai greu, adică era nevoie de timp pentru ca răspunsul acţiunilor (feedback-ul) să fie clar observabil. Este una din condiţiile necesare pentru ca primele structuri energo-informaţionale ale celor două curente evolutive să se desfăşoare liber. Legea Mentalismului (Unităţii), dar şi Legea Cauzei şi a Efectului sunt, din această cauză, cel mai greu probate (observate) la nivele mai subtile. Acest lucru a dus la formarea şi dezvoltarea unui corp psiho-mental reactiv, bazat îndeosebi pe senzitiv şi emoţional. Dominante erau aşadar caracteristice regnului animal, iar dinamica omului era dominată în principal de pulsiunile instinctelor primare.

11

Cu toate acestea, lumea nu a fost lăsată la întâmplare. Legile Universale s-au făcut cunoscute, în diverse moduri, marilor civilizaţii.

Fie că s-au numit Legile Kybalionului, fie că s-au numit Legile Belagine, Legea lui Tao, Vede, Legile lui Moise sau altele, întotdeauna Legile Universale au fost la îndemâna celor care au căutat o cale spirituală autentică. Prin ele se deschideau numeroase uşi către lumile spirituale. Divinitatea răspunde întotdeauna celor care cer cu sinceritate drumul spre lumină, iubire, armonie, evoluţie. Întotdeauna au fost oameni luminaţi (maeştri, învăţători) care să vină în sprijinul omenirii.

Din păcate, foarte puţini au fost ascultaţi şi urmaţi, iar unii dintre ei au fost batjocoriţi, alungaţi, torturaţi sau chiar omorâţi. Trist este că omenirea nu era obligată să treacă prin toate cele câte a trecut. Nu era nevoie de suferinţă! Nu erau necesare războaiele, nu erau necesare tiraniile, nu trebuia să cunoaştem forme de orânduire dintre cele mai hidoase.

Putea fi altfel…

*din cartea  „Misterele Şcolii Zamolxiene” – Descarcă cartea completă aici

ATLANŢII ŞI DACII

13.jpg

Extras din cartea „Inuaki: Reptilianul din mine – Cartea a doua” scrisă de ARYANA HAVAH, în care apare David, un copil care susţine că provine de o altă planetă, numită Inua şi aduce următoarele informaţii:

  • A: Aş dori să discutăm despre daci. Ai aflat despre ei?
  • D: Da. Aghton mi-a povestit multe lucruri.
  • A: Ce îmi poţi spune?
  • D: Erau o rasă nobilă. Ei erau urmaşii celor ce au fost prezenţi pe Terra încă de la facere. Pe pământul lor s-a născut lumea.
  • A: Ce inţelegi prin rasă nobilă?
  • D: Cei ce au fost aici sunt străbunii atlanţilor la fel cum dacii erau urmaşii atlanţilor. Aghton spune că aveau altfel de sânge.
  • A: De anunnakki?
  • D: Nu. De alt fel, dar nu se poate spune acum.
  • A: Şi anunnakki au intervenit în decursul timpului, i-au modificat?
  • D: Da, dar cu ajutorul altor pământeni şi nu direct.
  • A: Cum?
  • D: Peste rasa lor s-au suprapus alte rase.
  • A: Îmi poţi spune cum arătau fizic străbunii noştri?
  • D: Erau foarte înalţi, aveau păr blond-roşcat şi ochii albăstrii, dar nu ca albastrul de acum.
  • A: Cam ce fel de albastru?
  • D: Cumva ca al inuakilor.
  • A: Adică spre mov?
  • D: Cam aşa, dar nu exact la fel.
  • A: Erau evoluaţi?
  • D: Erau speciali. Erau evoluaţi, erau buni şi ştiau să materializeze iubirea.
  • A: Cum adică?
  • D: Ştiau să creeze cu iubire şi din iubire. Acest lucru nu a mai fost prezent pe Terra de la ei incoace, decat ca atribut al unor fiinţe singulare şi nu al unor mase de oameni.

18

  • A: Se spune că a existat un conducător pe nume Zamolxe care era zeu.
  • D: Era om, dar avea ca manifestare pe Dumnezeu şi apoi a ajuns Creator.
  • A: Tu il vezi?
  • D: Da. Aghton mi-l arată.
  • A: Mi-l poţi descrie?
  • D: il văd inalt, cu barbă şi plete de culoare blond-roşcat. Poartă un fel de haine albe şi ceva din blană. Are un toiag de aur ce se termină in partea de sus cu o salamandră.
  • A: Adică o fiinţă reptiliană?
  • D: Era o salamandră, adică o entitate păzitoare a focului sacru, a focului lui Dumnezeu, a luminii. El insuşi era inconjurat de un camp de foc. El era păstrătorul limbii pure, a limbii de aur.
  • A: Ce este limba pură?
  • D: Este limba universală a creaţiei, limba sfantă şi adevărată. La inceput pe Terra s-a vorbit această limbă. Mai văd că are pe cap un fel de cerc sub formă de şarpe.
  • A: Altă reptilă?
  • D: Ei aveau foarte multe obiecte cu astfel de forme.
  • A: De ce? La ce le foloseau?
  • D: Ei ştiau de existenţa anunnakkilor. Erau pentru protecţie.
  • A: Se protejau de ei cu obiecte cu formă reptiliană?
  • D:Da.
  • A: De ce?
  • D: Pentru că ştiau că forma anihilează forma.
  • A: Poţi fi un pic mai exact?
  • D: Numai cu o formă sau o energie de acelaşi fel, dar de altă polaritate poţi anihila sau anula ceva. Este una din legile creaţiei.
  • A: Cum?
  • D: Dacă in intuneric aduci lumina, intunericul dispare, dacă in ură pui iubire, ura se anihilează, dacă in tristeţe aduci bucurie, atunci tristeţea nu va mai exista.
  • A: Dar dacă in iubire aduci ură? Nu se transformă iubirea?
  • D: Nu. Niciodată. Iubirea şi lumina nu pot fi stinse.
  • A: Şi cum poţi anihila influenţa anunnakkilor?
  • D: Dăruindu-le iubire şi lumină.
  • A: Şi cum dăruiau iubire străbunii noştri anunnakkilor? Mă refer la obiectele de care imi vorbeai.
  • D: Acele obiecte, să zicem cercul cu formă de şarpe, era incărcat incă de la concepţie, de cand era metal fără formă, cu ideea de a proteja şi a transforma orice energie in iubire. In acest mod cei ce il purtau erau apăraţi de orice atacuri. Tot cu ajutorul lor ştiau să ii recunoască. Mai existau şi alte programe, mult mai complexe, insă nu este momentul să le facem cunoscute.
  • A: Există şi cateva brăţări, care datează tot din aceiaşi perioadă şi care au formă de şarpe. Sunt insă foarte mari şi parcă făcute pentru oameni de alte dimensiuni.
  • D: Oamenii de atunci erau mult mai mari decat noi aşa că este normal ca brăţările să fie mari.
  • A: La vremea respectivă ţara noastră avea aceeaşi dimensiune ca acum?
  • D: Nu. Era foarte mare. Cam de 8 ori mai mare. O bucată din ea s-a scufundat şi nu se mai vede.

1

  • A: Are legătură cu Atlantida?
  • D: Totul are legătură cu Atlantida. Şi noi cei de acum, numai că nu mai suntem aceeaşi rasă. Sangele lor a fost amestecat cu sangele altora.
  • A: S-a urmărit acest lucru?
  • D: Da. S-a făcut intenţionat. Nu se dorea existenţa unei rase atat de evoluate şi pure. Totuşi noi păstrăm multe din aspectele originale. Dacă am vrea am putea să ne amintim aceste lucruri. Ele se află ascunse adanc in ADN-ul nostru.
  • A: imi poţi spune de ce au dispărut atlanţii ca rasă?
  • D: Ei nu au dispărut niciodată. Sunt şi acum aici. O mare parte din pămantul lor a fost distrus, dar cei ce trebuiau să se salveze au ştiut de această distrugere şi au plecat in alte părţi.
  • A: Din ce cauză s-a hotărat distrugerea unora şi salvarea altora?
  • D: Atlanţii aveau manifestare de dumnezei, adică puteau crea, numai că au inceput să creeze cu mintea şi nu cu inima şi in detrimentul celorlalţi. La toate acestea s-a adăugat şi influenţa anunnakkilor, care au reuşit să ii invrăjbească.
  • A: Mai există astăzi linii pure de oameni cu descendenţă atlanta?
  • D: Nu. Toţi au sange amestecat. Acelaşi sange se găseşte in prezent şi in ţările din nord. Aici au cel mai mare interes anunnakki. Ei vor să oprească definitiv această rasă şi prin orice mijloace. Acolo sunt cele mai mari atacuri energetice. La noi Zamolxe avea sange pur la fel ca şi cei ce au trăit in timpul lui. După aceea au mai existat linii pure, dar s-au oprit cam pe la anul 1600.
  • A: De ce?
  • D: Pentru că s-a urmărit stingerea lor. Şi ei au fost păcăliţi de anunnakki.
  • A: Zamolxe făcea minuni?
  • D: Nu făcea minuni, căci mulţi puteau face ce făcea el. El era păstrătorul Codului Legilor.
  • A: Ce era Codul Legilor?
  • D: Era o carte groasă cu foi din metal in care se aflau scrise Legile Universale. La fel cum exista pe Inua Cristalul cu Codul Legilor. In  cea carte se găsea răspuns la orice intrebare. Cine avea o problemă venea şi o consulta. Zamolxe era păstrătorul cărţii.
  • A: Avea cunoaştere?
  • D: Toţi erau aşa.
  • A: Aşa se năşteau?
  • D: Ei se năşteau oameni, dar erau speciali. Cand copiii ajungeau tineri erau luaţi şi trimişi să inveţe.
  • A: Şi fetele şi băieţii?
  • D:Da.
  • A: Ce invăţau?
  • D: invăţau cum să il facă manifeste pe Dumnezeul din ei.
  • A: Şi reuşeau toţi?
  • D: Şcoala avea trei trepte. Prima era pentru toată lumea, la a doua intrau numai cei care treceau anumite teste, iar a treia era rezervată pentru cei care vroiau să fie conducători sau iniţiaţi. Pentru cei iniţiaţi mai exista o treaptă, dar la care foarte puţini au ajuns. Era treapta care te transforma in Creator.

4.jpg

  • A: A ajuns cineva Creator?
  • D: Zamolxe era Creator şi au mai fost caţiva. Ei nu sunt cunoscuţi incă, dar in curand se va face o descoperire şi vom afla mai multe despre ei. Au fost şi două femei. Una a fost sora lui Zamolxe.
  • A: Zamolxe a avut o soră?
  • D: Da. Ei aşa au venit. Erau pereche. Ei erau Creatori numai impreună.
  • A: Pentru a avea energia feminină şi masculină la un loc?
  • D: Numai aşa poţi avea energia perfectă, necesară Creaţiei.
  • A: Se spune că Zamolxe avea un loc sfant, numit Kogaion, care ar fi de fapt cetatea Sarmisegetusa-Regia.
  • D: Cetatea de care vorbeşti nu exista in vremea lui Zamolxe. Ea a fost făcută mai tarziu. Aghton spune că Kogaionul s-ar afla undeva in zona Sfinxului din Bucegi. Tot acolo mai exista in acea vreme o cetate, in zona cunoscută astăzi sub numele de Babele.
  • A: Unde anume?
  • D: Nu avem voie să ştim exact locul. Este un important centru energetic. Acolo se afla şi şcoala de care iţi vorbeam.
  • A: Cat dura această şcoală.
  • D: Prima treaptă dura atata cat trebuia, adică pană cand tanărul işi insuşea invăţătura. A doua dura cam doi ani, a treia trei, iar  treapta a patra dura toată viaţa.
  • A: Cum adică toată viaţa?
  • D: Cel ce era iniţiat invăţa toată viaţa. invăţarea nu se oprea niciodată. El nu era desăvarşit atata timp cat se afla pe Terra. El se pregătea să se desăvarşească.
  • A: Adică nu devenea niciodată Creator?
  • D: Era Creator, dar se desăvarşea doar cand se unea cu Creatorul.
  • A: Şi Zamolxe in prezent este unit cu Creatorul?
  • D: Da. El este Creator.
  • A: Adică este Creatorul.
  • D: Nu. El este Creator. Este unit cu insuşi Creatorul dar este Creator.
  • A: Să inţeleg că are o identitate proprie?
  • D:Da.
  • A: Ce este el astăzi?
  • D: El este o energie.
  • A: Şi dacă vreau să il simt, pot cere acest lucru?
  • D: Da. Dacă vrei il poţi avea in tine.

 7

PROFEŢIA

„Veţi reface Atlantida. Mult mai măreaţă decât a fost. Important este drumul până acolo. Poate fi un drum dificil sau un drum mai lin.” ZAMOLXE

5

Peste puţină vreme, omenirea se va trezi dintr-un vis urât.

Atlantida părea o poveste pierdută undeva în timp.

Doar părea…

*din „Chemarea Atlanţilor” –  – descarcă cartea completă aici

16.jpg

Galerie Foto

 

Sarmizegetusa Regia – poartă între două lumi ?

Misterele templelor de la Sarmizegetusa Regia

2.jpg

Sarmizegetusa Regia este cel mai căutat loc al amatorilor de meditaţii, chiar dacă în ultimii trei ani, de când monumentul istoric a fost preluat în administrare de Consiliul Judeţean Hunedoara, regulamentul de vizitare interzice orice manifestări care ar putea aduce atingere celorlalţi turişti. Înainte de aceasta, în Sarmizegetusa Regia o mulţime de grupuri practicau Reiki, meditaţii, invocări, yoga, dar şi diverse alte ritualuri în vechea incintă sacră a oraşului antic. Fostele temple ale Sarmizegetusei Regia sunt considerate locuri de mare încărcătură energetică, iar soarele de andezit a ajuns să fie considerat o poartă către alte lumi spirituale. În anii trecuţi, când cetatea era „a nimănui”, pentru că doar câţiva localnici mai aveau grijă de ea, fără a fi păzită, misterioasa construcţie circulară era locul pe care vizitatorii se aşezau pentru „a se încărca de energie”.

În complexul de la Sarmizegetusa, cel mai încărcat loc din punctul de vedere al rezonanţei cu Shambala este chiar «Soarele de andezit» sau discul solar. În zonă se remarcă o încărcare vitală cu totul şi cu totul excepţională, evidenţiată şi de dimensiunea mult peste medie a arborilor şi a vegetaţiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp, mai ales dacă nu avem idei preconcepute în ceea ce priveşte tradiţia spirituală dacică“, se arăta pe site-ul yogaesoteric.net.

mai multe : https://www.efemeride.ro/misterele-portilor-energetice-din-retezat-sarmizegetusa-regia-si-prislop

“Gurile de Rai” cu puteri magice!

7.jpg

Conform cercetătorilor, în România există locuri cu o încărcătură energetică extraodinară, capabilă să declanşeze fenomene aflate la limita înţelegerii.

Poveştile din popor au sugerat întotdeauna că există unele locuri aşa numite “sacre”, în perimetru cărora se întâmplă fel de fel de lucruri neobişnuite, însă acum specialiştii susţin aceste poveşti.

Mai exact, aceştia au analizat în amănunt zonele despre care se spune că sunt “sfinte” şi au constatat că acestea au un câmp energetic aparte. Ce înseamnă acest lucru? Din punct de vedere bioenergetic, Pământul este o formaţiune cu linii geoenergetice care se întretaie, se leagă în noduri şi se modifică sub influenţa proceselor geofizice şi cosmice. Aceste linii de putere ating forţa maximă în anumite zone, care emit radiaţii numite „curenţi de inteligenţă”.

Deloc întâmplător, în acele zone au apărut nucleele civilizaţiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, mănăstiri, apărând aceste locuri divine.

Sarmizegetusa Regia din inima Munţilor Orăştiei, capitala Daciei preromane, este comparabilă cu Stonehenge sau cu Acropole, ca reper şi simbol cultural-religos, iar cetatea a fost inclusă pe lista UNESCO ce cuprinde monumente aflate în patrimoniul universal al lumii. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, împrejmuit pe trei părţi de prăpăstii adînci, se află un altar megalitic pe care sînt inscripţii într-o limbă nedescifrată. Se zice că ar fi limba de la începutul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie…

Pentru bioenergoterapeuţi, Sarmizegetusa este o zonă ce activează creativitatea şi aptitudinile pentru educaţie. Potrivit măsurătorilor radiestezice, câmpul energetic al locurilor acestea din munţii Orăştiei este extrem de puternic. Tocmai de aceea, fosta fortăreaţă este unul dintre locurile care trebuie vizitate măcar o dată în viaţă.

mai multe : http://www.apropotv.ro/top-story/gurile-de-rai-cu-puteri-magice-cele-mai-cunoscute-puncte-energetice-din-romania-13010208-articol

O gură de rai magică

10.jpg

Mulți iubitori de meditații sunt de părere că spiritul locului încă se păstrează, venind aici doar ca să se încarce din sanctuarele străvechi cu energie pozitivă, locuri considerate încă păzit de Lupul Alb, preotul lui Zamolxis. În plus, discul solar este considerat o poartă către lumea spirituală. Iar de Sânziene, locul este invadat de turiștii acre vor să experimenteze senzația când „cerurile se deschid” – o credință locală veche.

 O fortăreață cât trei

13.jpg

Sarmizegetusa Regia a fost de la bun început împărțită în trei. Pentru așezarea civilă dacii au terasat versanții muntoși, pe care i-au sprijinit apoi cu ziduri groase. Practic, au schimbat forma munților. „Cartierele” s-au extins rapid se întindeau pe mai multe terase. Dacii și-au asigurat și alimentarea cu apă, aici fiind descoperite multe conducte din ceramică, sistemul de canalizare și inclusiv un decantor de aproape 3.000 de litri. Majoritatea caselor nu s-au păstrat până astăzi, deoarece au fost construite din lui, însă au rămas urmele hambarelor, atelierelor metalurgice și a celor de ceramică.

Cetatea de aici este cea mai mare dintre cetățile dacice din Munții Orăștie. Avea rol de apărare. Se păstrează și astăzi zidurile groase din calcar, construite în faimosul sistem murus dacicus (două ziduri exterioare făcute din blocuri de piatră, fără să pună mortar între ele, iar spațiul era umplut cu pietriș amestecat cu lut).

Zona sacră este cea care impresionează orice privitor. Via sacra, drumul pavat care ducea acum două mii de ani spre sanctuar se păstrează parțial. Dintr-o dată, pădurea se deschide într-o poiană în care vezi așezate în tei cercuri concentrice numeroase coloane sculptate în andezit. Reprezintă chiar calendarul solar și este cel mai mare sanctuar dacic construit vreodată. Pe lângă calendar, mai există încă un sanctuar circular și cinci de formă patrulateră.

mai multe : http://corinamatei.ro/travel/romania/sarmizegetusa-regia/

SARMIZEGETUSA – o locaţie energetică deosebită

12.jpg

Grandioasa capitală a regatului dac, Sarmizegetusa Regia, cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră şi aşezarea civilă. Edificiile sacre de la Sarmizegetusa se află pe două terase artificiale de mari dimensiuni, unde au fost descoperite 10 sanctuare rectangulare şi un mare altar de piatră, mărginite în exterior de un şir de pilaştri din piatră, iar în interior fiind ridicate coloane din piatră.

Zona sacră, pavată cu lespezi din calcar, este spaţiul în care erau plasate sanctuarele rectangulare şi cele circulare; unele din piatră, altele din andezit. Cei care merg astăzi la Sarmizegetusa sunt atraşi, în mod special, de Marele Sanctuar Circular şi de aşa-numitul „Soare de Andezit”. Acest „soare” are un disc central continuat cu zece raze de forma trapeziodala, dar cu laturile exterioare cioplite în arc de cerc; aici este o rază mai lungă din piatră, lipită cu unul dintre capete de marginea „soarelui” şi cu celălalt îndreptat spre Nord!

Graţie programelor de astronomie de ultima generaţie, a fost posibilă demonstrarea faptului că sanctuarele de la Sarmizegetusa redau în plan orizontal imaginea cerului, poziţia planetelor de la solstiţiul de vară din anul 65 î.Chr. Regăsim în alcătuirea şi structura sanctuarelor, etapele pe care trebuia să le parcurgă sufletul pentru a deveni nemuritor! Să mai amintim, în legătură cu calendarul dacic, care este comparabil cu cel mayaş; pe lângă faptul că dacii au realizat unul dintre cele mai exacte calendare ale antichităţii, acesta mai are o proprietate unică: anul începe în prima zi a unei săptămâni şi se termină în ultima zi a unei alte săptămâni. Oricine face calcule calendaristice pe baza acestor sanctuare, va vedea cât de exacte şi originale sunt aceste calendare. Ele dau o singură „eroare”: o zi la… 8840 de ani!

mai multe : http://elystar.ro/sarmizegetusa-un-stonehenge-mai-mic/

Sarmizegetusa Regia – din ce în ce mai VIE

20.jpg

Venim de câte ori avem ocazia „Acasă” la Sarmizegetusa Regia. Aici, de fiecare dată ne simţim deosebit, ne calmăm cănd suntem prinşi în „nebunia” lumii acesteia.

Am ajuns din nou la sfârşitul lui aprilie 2018. Abia aşteptam să vedem ce s-a mai întâmplat pe acolo, ce s-a mai defrişat pe acolo, ce s-a mai descoperit prin zonă. Am avut surpriza să observăm că mulţi dintre copacii seculari sunt încă acolo. Într-adevăr s-au tăiat din ei câţiva. Dar sperăm că aceste defrişări sunt făcute în vederea unor noi săpături.

Vegetaţia s-a trezit la viaţă, pietrele emană căldură şi păsărelele ne descântă cu muzica lor şi Străbunii ne îmbrăţişează cu o Iubire care nu se poate descrie în cuvinte.

Ori ni se pare nouă, ori CETATEA E DIN CE ÎN CE MAI VIE şi ne aşteaptă pe toţi fii şi fiicele Daciei, să-i călcăm pragul pentru a ne îmbrăţişa cu dragostea Străbunilor şi a ne îmbăia cu energia Divină care este prezentă acolo. Doar este unul din locurile unde în vremuri umbla Dumnezeu întrupat în Regele şi Zeul nostru Drag ZAMOLXE.

11.jpg

Încă o dată ne exprimăm recunoştinţa şi în faţa Calendarului Solar Dacic rostim cu sufletele deschise :

Tatăl Harului -Tatăl Nostru al Dacilor

Tatăl Nostru , Tu Care Ai Locul Tău În Lumină, 
Sfânt Eşti Tu Şi Numele Tau…
În Cer Şi Pe Pământ , Aştept Darul Înălţării Tale În Mine .
Sfântă E Voinţa Numelui Tău În Mine – În Cer Şi Pe Pământ.

Primesc Darul Harului Tău În Fiecare Zi .
Dă-Ne Darul Luminii Tale Şi Azi – El e Pâinea Noastră În Fiecare Zi .
Harul TĂu Să Ne Dea Puterea Sfinţeniei Sufletului , 
Dă-Ne Nouă Puterea Luminii Numelui Tău .
Tată Sfânt , Prin Puterea Harului Numelui Tău ,
Sufletul Nostru Cere Să Primească Binecuvântarea Luminii Tale ,
În Inima Întunecată Şi În Inima Care Întunecă .
Tată Sfânt , Aducem Mulţumire Focului Inimii Tale ,
Care Ne Duce Binecuvanţati În Cerul , În Puterea Şi În Sfinţenia Ta .
Zău ! Zău ! Zău !

9

Galerie foto

Păpădia – Hrana Zeilor ?

11.jpg

Păpădia – prezentare

„Sunt sora cea mica a Soarelui si sunt aici ca sa aduc voiosia lui in sufletul tau. Curat plexus solar si il incarc cu energia luminii Soarelui. Energia mea curge prin chakrele tale de la plex in jos, catre chakra sacrala si radacinii. Elimin blocajele legate de vointa. Aduc puterea si o centrez in corpul tau asa cum soarele reversa lumina sa asupra noastra. Cresc puterea de munca si ambitia.  Unific axele primordiale in corpul vostru. alatoresc prin meridiane, le desfund si desfac ceea ce era blocat in corp. Aduc zambet si lumina!  Ochisorii mei mici vad in corpul tau negativitatea si o inlatura…” Oracolul Plantelor Dacice de Muna Naredi si Rosa Mundi

14

Legenda

Demult, tare demult, cand pamantul era locuit de zei si de zeite de o frumusete rara, se spune ca pe o pajiste inflorita Zeul Vantului de Sud a zarit, printre florile rosii, albe sau violete, o fata de o frumusete nemaintalnita, cu un par superb, galben si foarte lung. De frica sa nu sperie frumoasa creatura, Zeul Vantului de Sud nu s-a facut observat de catre aceasta, ci a suspinat privind-o in fiecare zi, nestiind cum sa faca sa fie impreuna pe vecie. Nu stia sarmanul zeu cum sa faca sa se imprieteneasca cu fata, dar spera ca intr-o buna zi ii va veni o idee si frumoasa va fi a lui pentru totdeauna. Vedeti voi, sarmanul zeu se indragosti atat de tare de fata, incat nici macar nu mai sufla nici peste vai, nici peste munti, nici peste ape… nu mai sufla deloc, statea toata ziua si privea pe cea care-i furase, fara macar sa stie, inima.

Intr-o zi, Zeul vazu cu uimire ca in locul fetei aparu o alta fata, urata si cu parul gri si ciufulit, o aratare care nu semana deloc cu frumoasa de care se indragostise. Dinspre nord, Zeul Vantului de Sud simti bataia puternica a fratelui sau, Zeul Vantului de Nord. Cu mahnire, a inteles ca nu fusese singurul care se indragostise de fata, ci mai era si fratele sau prins in mrejele aceleiasi fete. De gelozie, ca sa nu fie nici a lui, nici a fratelui sau, Zeul Vantului de Nord suflase atat de puternic asupra fetei, incat o transforma in acea groaznica aratare.

Se spune ca acea frumoasa fata era papadia, de o frumusete rara atunci cand este inflorita, dar urata atunci cand i se usuca floarea si ramane doar cu acel puf, atat de usor luat de adierea vantului.

4.jpg

Beneficiile

De la inceputul primaverii pana tarziu in toamna, dealurile si vaile noastre sunt pline de flori care fac din culoarea lor un adevarat spectacol in nuante de galben. Papadia, pe numele ei stiintific, Taraxum Officinale, nu este o planta pretentioasa, o gasim peste tot, fie deal, fie munte sau mal de iaz.

Dincolo de povestea zeilor indragostiti, papadia a fost folosita de catre oameni inca din Antichitate, pentru ameliorarea si cicatrizarea ranilor. Frunzele au fost folosite ca aliment inca din cele mai vechi timpuri. Radacina contine un principiu amar, luteina, tanin, vitaminele B, C, E, saruri minerale, dar si uleiuri esentiale. Odata cu evolutia tehnologiei, specialistii in analiza plantelor medicinale au descoperit in papadie un bun stimulent pentru functiile ficatului, ale rinichilor, splinei, fiind un bun regenerator al sangelui si un puternic tonic general al organismului.

Papadia are beneficii majore in tratarea gutei, a reumatismului, a eczemelor, a celulitei sau urticariilor. Salata de frunze de papadie este un adevarat remediu pentru persoanele care sufera de anemie sau afectiuni hepatice. Persoanele care sufera de boli ale ficatului pot consuma 3-4 cesti de infuzie de radacina sau frunze de papadie, preparata astfel: se fierb 50 g de radacina (sau frunze) intr-un litru de apa, timp de jumatate de ora, se lasa vasul acoperit 4 ore, apoi se consuma.

Extern, papadia se foloseste ca remediu impotriva hemoroizilor, facandu-se bai locale, cu infuzie de frunze, 50 g la un litru de apa. Infuzia preparata astfel este benefica si in cazul varicelor. Sucul proaspat de tulpina si frunze de papadie este un excelent remediu impotriva negilor.

In trecut, femeile foloseau sucul proaspat de papadie pentru a-si curata fata de pete, dar si pentru infrumusetare. Iata de ce papadia, planta atat de comuna si atat de intalnita, este, de fapt un ajutor uimitor in sanatate si frumusete

Sursa: http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturale/6123-povestea-si-beneficiile-papadiei

5

Păpădia face miracole!

Perioada cea mai bună pentru a recolta păpădia este doar acum, primăvara, până către mijlocul lunii mai, dincolo de această perioadă, păpădia devine foarte amară, greu de consumat şi neindicată în alimentaţie. Cei mai inventivi în ceea ce priveşte alimentaţia pot folosi păpădia în diferite salate, în stare proaspătă, în diferite combinaţii cu alte legume pentru a atenua gustul specific amărui.

Rădăcina şi frunzele sunt bogate în fructoză şi insulină, conţin principii active, acizi fenolici şi steroli. Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de potasiu şi cumarine. În scop terapeutic, de la păpădie se folosesc frunzele care conţin vitaminele A, B, C, D şi H, luteina, betacaroten, elemente care ajută la pierderea în greutate. Păpădia nu are miros, însă are gustul amar, din cauza taraxacinei, prezentă şi în frunze. Cei care au studiat-o spun că păpădia îmbunătăţeşte funcţiile hepatice şi ajută la vindecarea bolilor de ficat în diferite forme şi stadii, dar şi a vezicii biliare. Este un diuretic puternic, curăţă sângele şi sistemul digestiv, elimină metalele grele din ţesuturi şi ajută la dizolvarea pietrelor de la rinichi. De asemenea, este buna de leac şi când suferi de constipaţie.

Păpădiile conţin foarte mult potasiu iar acesta ajută la reglarea tensiunii arteriale. Bolnavii care au avut hepatită, consumând păpădie au regenerat celulele bolnave ale ficatului. Ca orice frunză verde, este un diuretic foarte bun, dar şi un ajutor esenţial în descompunerea grăsimilor care ajung în stomac. Aşa cum o pată de ulei de pe mâini sau haine se duce cu benzină sau cu alcool, tot aşa şi depunerile de grăsime de pe vase, artere şi alte părţi interioare ale corpului se  dizolvă în contact cu păpădia sau, mai bine zis, cu mineralele şi vitaminele pe care le conţine.

Ceaiul de frunze de păpădie reduce simţitor stresul şi tratează inflamaţia ficatului. O cură de 10 – 14 zile, cu frunze puse în salată, cu tulpini, pot detoxifia ficatul mult mai repede decât orice alt detoxifiant găsit în farmacii. Consumat frecvent, în cazul descoperirii celulelor canceroase s-a observat înjumătăţirea lor. Este demonstrat medical ca ceaiul de rădăcina de păpădie a distrus celule afectate de leucemie.

1

Totodată, tulpinile de păpădie ajută la revitalizarea celor veşnic obosiţi şi bolnăvicioşi. Aceste tulpini odată ajunse în stomac, îmbunătăţesc sucul gastric al stomacului, curăţându- l de substanţele care se depun de-a lungul timpului şi care îngreunează buna funcţionare. Tot aceste tulpini consumate pe o perioada de 30 – 40 zile, acum, primăvara, când sunt fragede şi zemoase, sunt un remediu invizibil pentru cei care suferă de artrită şi reumatism.

Atentie! Papadia nu trebuie consumată pentru a îmbunătăţi secreţia biliară fără recomandarea unui medic, pentru că problema poate fi de fapt un blocaj sever al căilor biliare, afecţiune pentru care păpădia este contraindicată. Sucul care se găseşte în tulpini poate provoca celor sensibili alergii. De asemenea, cei care au probleme de retenţie de apă trebuie să consulte un medic înainte de a utiliza aceasta plantă pentru a verifica nivelul de potasiu.

Rădăcinile de păpădie, spălate şi fierte în ceai au efect diuretic, eliminând constipaţia, transpiraţia abundentă, ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi şi ceea ce este cel mai important subţiază sângele.

Ceaiul din frunze de păpădie este un foarte bun detoxifiant natural, scade tensiunea arterială natural fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii. Adăugată cafelei obişnuite păpădia poate să-i îmbunătăţească acesteia parfumul.

Păpădiile sunt o bună ocazie de relaxare, dar şi de eliminare a toxinelor, pielea fiind unul din filtrele de dezintoxicare ale organismului. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată din 300 g de păpădie uscată şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de două – trei ori pe săptămână.

sursa: https://www.libertatea.ro/feminin/papadia-face-miracole-trateaza-2-boli-grave-iata-reteta-1137524

7

Cura de primăvară

Folosirea papadiei ca remediu naturist are foarte multe efecte benefice:

  • mareste secretia de bila, imbunatateste sucul gastric
  • subtiaza sangele si normalizeaza circulatia sanguina
  • elimina toxinele din corp, curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu
  • creste pofta de mancare, indicata in anemie
  • vindeca bolile de piele (eczeme, eruptii), folosita in acnee pentru refacerea tenului
  • amelioreaza reumatismul, artrita si guta
  • in obezitate, arde grasimile, scade nivelul colesterolului
  • utilizata in cazurile de hepatita, regenereaza celulele bolnave ale ficatului
  • ajuta la scaderea tensiunii arteriale, datorita continutului de potasiu
  • trateaza afectiunile pancreasului (diabet), stomacului, splinei si rinichilor (nisip si pietre)

Reţete aici : http://www.secretulcunoasterii.ro/cura-de-primavara-cu-papadie/

8

Cum m-a atenţionat! (notă personală).

Mă uitam într-o dimineaţă la iarba care crescuse mare în faţa casei. Mi-am spus :

” – Trebuie să tund iarba că uite ce mare a crescut, uite şi păpădiile alea ce mari şi urâte sunt !

În acel moment, o voce interioară mi-a şoptit :

„ – Urâte? Cum să fie urât ceva din Creaţie? Ia priveşte mai atent !”

Au urmat câteva minute în care doar am privit la mulţimea de păpădii care erau în faţa casei mele. Am stat doar şi le-am privit lasând imaginaţia să văd unde mă duce.

„ – Seamănă cu Soarele când e deschisă !” – Astronomie

13

„ – Seamănă cu un atom când evolueză !”  – Fizică cuantică

3

„ – Seamănă cu Chakra Coroanei. Oare are tot 960 petale? „

11

Imediat îmi dau seama că şi viaţa ei se desfăsoară după programul Soarelui, când răsare se deschide şi când apune se închide. Imaginaţia continuă :

„Însemnă că dacă se deschide şi se închide în funcţie de Soare, această plantă este pe parcursul zilei absoarbe ENERGIE SOLARĂ. Să fie acestastă plantă un alt mod prin care Pământul se încarcă cu energie Solară ?”

Sunt sigur că şi numele ei ascunde o cheie. Şi încep să mă gândesc:

„Păpădie – Papă Dieu – Papă Zeii – Mâncarea Zeilor – Hrana Zeilor”

  • PAPĂ –  MÂNCARE  În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii, conform Dex.
  • DIEU – DUMNEZEU, Zeul Suprem.

Ajung în final la concluzia : Păpădia este o plantă Sacră şi minunată, cu propietaţi curative şi energetice aduse chiar din celălalt plan… Planul DIVIN !

2.jpg

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea Băniţa – partea 2 – „Prin ochii vulturilor lui Burebista”

Continuare de la  Cetatea Băniţa – partea 1 – „Cuibul vulturilor lui Burebista”  

SOL INVICTUS

Descriere actualizată

Cetatea dacică este situată în Valea Jiului, la 8 km de Petroşani pe DN 66 ce duce spre Haţeg, în comuna Baniţa din judeţul Hunedoara şi face parte alături de Peştera Bolii (click) din imediata apropiere, din Parcul Natural Grădiştea Muscelului. De pe drum, cetatea dacică pare o simplă stâncă, care nu-şi dezvăluie comorile ascunse.

Cetatea, construită la aproximativ 1000 m altitudine pe înălţimea numită „Dealul Cetăţii” sau „Dealul Bolii” – o stâncă din piatră de var, cu trei pereţi abrupţi (accesibilă numai din partea nordică) şi o înălţime de aproximativ 146 m, măsurată de la bază – a fost descoperită cu ocazia săpăturilor din 1961 – 1962 şi face parte din patrimoniul mondial protejat de UNESCO.

Numele actual al zonei provine de la nobilul Bolea, care era cândva proprietar al acestui ţinut, iar numele iniţial nu se cunoaşte.

10

Prin poziţia geografică, Valea Jiului şi mai ales Dealul Bolii a fost, de-a lungul mileniilor, o zonă strategică, un punct de apărare şi de control a accesului în Transilvania. Cetatea Bolii a fost construită cu materiale şi tehnică asemănătoare cu ale unui alt bastion important din zonă, Turnul din Crivadia (click), dar şi cu ale altor cetăţi dacice din Munţii Sebeşului.

Cetatea şi aşezarea civilă de la Baniţa reprezentau un adevărat bastion ce controla trecerea peste Carpaţi, transformând acest con de calcar retezat artificial de către daci într-unul din veritabilele întărituri (Castella Rupibus) menţionate în scrierile istoricului roman Tacitus (55-120 d.H.) şi care facea parte din impresionantul sistem de fortificaţii ce reprezentau nucleul puterii centalizate a statului dac.

Folosită înca de pe vremea regelui Burebista, Cetatea Dacica Bolii este parte componenta a puternicului sistem de fortificaţii articulat pe cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Căpâlna, Tiliştea, avand drept scop apărarea marii aşezări şi centu economic, politic, militar şi religios de la Sarmisegetuza Regia din Munţii Orăştiei. Poate niciuneia dintre forticicaţiile ce constituiau lanţul de apărare al capitalei Regatului Dac nu i se potriveşte mai bine textul istoricului latin Lucius Florus (sec.I-II d.H.) care aminteşte pe dacii agăţaţi pe munţi greu de cucerit, asemănători cuiburilor de vulturi.

În perioada sec II î.H. – sec I d.H. Dacia cunoaşte o mare înflorire a culturii spirituale şi materiale, constatare ce îşi găseşte expresia cea mai elocventă în apariţia a numeroase aşezări, ridicarea de fortificaţii şi cetăţi de apărare de proporţii impunătoare, de anvergura cetăţilor greceşti sau romane din epocă.

Cetatea-Banita-11

Cetatea, cu o suprafata de peste 81.000 de metri pătrati, a fost ridicată în vremea lui Burebista (82-44 î.H.), iar ultimele lucrări de fortificare au fost efectuate în vremea lui Decebal (87-106 d.H.).

Turnul de apărare, a cărui înălţime nu se cunoaşte, a fost ridicat pe un platou special amenajat cu dimensiunile unui dreptunghi de 38×20 m. Pentru construcţie nu a fost  folosită piatra calcaroasă din zonă, ci a fost adusă rocă din Cariera Sântămaria Orlea – Hateg, aflată la 50 km şi cioplită special pentru zidire într-o tehnică „Murus Dacicus”, dar si elemente de inspiraţie elenistică care asigurau o rezistenţă sporită necesară datorită configuraţiei terenului.

Operaţia de cioplire a pietrelor s-a executat în vederea obţinerii unor blocuri de piatră, având un capăt în formă de coadă de rândunică, iar celălalt capăt, bine ascutit, era utilizat pentru îmbinare. Au mai rămas pietre care au şi alte forme, prezentand dislocari speciale care serveau probabil la încastrarea grinzilor.

Cetatea a fost cucerită şi distrusă probabil în primul război daco-roman, în 101-102, când cavaleria maură a generalului Lucius Quietus, în cadrul misiunii încredinţate de împăratul Traian, a pătruns în Valea Jiului, venind prin defileul Jiului şi prin Pasul Vulcan pentru a învălui capitala Daciei prin sud şi pe Decebal care lupta la Tapae. Legendele spun că cetatea a fost cucerită doar după ce a fost asediată până la înfometarea apărătărilor.

Şi în al doilea război daco-roman, 105-106 s-a produs o pătrundere asemămătoare prin Pasul Vulcan. Decebal înfrânt se retage îngropând vestita sa comoară în râul Sargeţia, Streiul de astăzi ale cărui ape limpezi şi repezi, păstrând secretul tezaurului dacilor curg mai jos la cca. 10 km de cetate.

Topografia cosmologică dacică ne arată că intregul complex de cetăţi dacice, care include şi pe cea de la Băniţa reprezintă o anumită poziţie a Constelaţiei Dragonului faţă de Polul Nord Ceresc marcând cele 16 stele ale constelaţiei, cunoscute în acele vremuri.

29

Cetatea Baniţa şi cea de la Piatra Roşie, formează împreună cu castrul de pe vârful Pătru un perfect triunghi dreptunghic care, pus în coordonatele topografiei cereşti, se leagă pe datele Marii Linii Dacice, formată de zidurile dacice de la Pecica, Deva, Cugir, Boita şi Vârful Omu.

La fel  Vârful Omu, cetatea dacică de la Racoş şi celebrele piramide de pământ de la Şona formează aşa numitul Triunghi Divin (cateta opusă unghiului de 30 de grade este egală cu jumătate din ipotenuză), Racoşul este la 60 de km de Vârful Omu şi formează un unghi de 30 de grade cu Şona, iar unghiul pe care Şona  îl face cu Racoşul şi Vârful Omu este de 90 de grade.

În anii 1868-1870 o parte însemnată din blocurile de piatra au fost utilizate, de către constructorii italieni specializaţi în lucrări de piatră şi de artă (care au demolat zidurile rămase), la constructia liniei ferate Simeria-Petroşani din apropiere, la construcţia tunelului şi consolidarea unui pod peste pârâul Baniţa. Multe pietre din zidaria turnului au ajuns in fundatiile unor case ale localnicilor.

La vechile ruine, acoperite astăzi de vegetaţie variată, se poate ajunge urcand versantul aproape vertical din partea nord-vestică, din apropierea podului de cale ferata,in care paraul Banita a sapat o cheie scurta si deosebit de frumoasă. Acesul foarte dificil la ruine, asigurat de condiţiile naturale a dus la protejarea urmelor fostului turn de apărare.

26.jpg

De-a lungul timpului, ruinele fostei fortificaţii au fost vizitate de oameni de stiinţă, dornici să-i descifreze enigmele, cum a fost şi geograful francez Elisee Reclus care a vizitat cetatea şi a consemnat – între anii 1851-1854 – date despre aceasta, documentarea sa inspirându-l probabil pe Jules Verne în scrierea romanului Castelul din Carpati.

Istoricii spun ca sistemul ei de fortificatii era alcătuit dintr-un val format din piatră şi pământ, dintr-un zid construit din piatra de calcar fasonata cu turnuri si platforme de lupta.  În urma spăturilor din anii ‘60 s-a descoperit o poarta practicată în zidul de incintă, cu trepte monumentale, lucrate şi ele din aceeasi piatra de calcar ca si zidul.

Aici s-a gasit o mare cantitate de ceramică, unelte şi chiar tipare pentru turnat obiecte de metal, precum şi un sanctuar, dar arheologii spun ca rolul cetăţii era militar, nicidecum acela al unei aşezări civile.

Autorităţile locale din comuna hunedoreană Baniţa au în proiect obţinerea de fonduri europene pentru a amenaja o cale de acces pentru turişi până la ruinele fostei cetăţi.

sursa: http://www.drao.ro/articole/trasee/cetăți-castele/cetatea-dacică-bolii-din-baniţa.html

Prin ochii vulturilor lui Burebista

2

După cum am scris în articolul precedent , ceva ne chema sus la Cetatea Băniţa. În ciuda lipsei indicatoarelor spre cetate, dar cu ajutorul unei prietene, care printr-un comentariu ne-a descris calea de acces am hotărât s-o „cucerim”.

20.jpg

Am pornit de unde am rămas data trecută, presupunem la poartă şi am luat-o în sus pe un fel de potecă, ghidaţi de un marcaj slab pe copaci, pe unii abia se mai vede vopseaua. NU NERECOMANDĂM acest traseu persoanelor fără condiţie fizică ! Urcăm, ne prindem de arbuşti, de bolovani, ne mai uităm atenţi să mai vedem un pic de vopsea roşie de pe pomi, în unele locuri devenită portocalie, mai alunecăm, mai ne tragem respiraţia dar VULTURII LUI BUREBISTA stau acolo sus. Înspre acolo şi noi !

17

Dăm la tot locul peste bolţari ai vechii cetăţi. Datele oficiale spun că bolţarii cetăţii au fost folosiţi aproape toţi la calea ferată, dar sunt false, deoarece acolo sunt câteva sute, posibil mii de astfel de bolţari. Am fotografiat doar câţiva din sutele vizibili pe sol, iar câţi or mai fi sub pământ, cine ştie.

18.jpg

Stâncile şi efectiv tot muntele ne aduc aminte despre legendele despre construcţiile atlante, unele părând că au fost odătă parte a unei mari cetăţi ale acelei vremuri.

16.jpg

Ajungem din ce în ce mai aproape de platoul cetăţii. Observăm cam în tot locul cum este terasat acest munte, unde erau turnuri de veghe. Ajungem în sfărşit sus într-un punct unde se observă pentru prima dată panorama…

3

Zamolxe şi Străbunii îşi fac simţită prezenţa prin Soarele care ne încălzeşte faţa şi sufletul, vântul care mângâie pielea, prin păsările care ne cântă şi ne descântă şi prin vegetaţia care înfloreşte la viaţă.

AICI SÎNTEM LIBERI !!! AICI SÎNTEM INVINCIBILI !!! 

15

Mai urcăm un pic şi ajungem în alt punct unde putem scruta zările. Ne oprim. Tăcem câteva minute şi doar privim. Se vede „Piramida din Parâng” , se vede spre Retezat, se vede spre Ardeal, se vede spre INFINIT…

8.jpg

Aproape instantaneu ne punem toţi pe jos şi sărutăm pământul, ne uită spre cer şi doar mulţumim. Mulţumim Cerului, mulţumim Pământului, mulţumim Străbunilor că doar datorită Lor SÎNTEM !

7

Se spune că pe timp de pace Cetatea Băniţa era reşedinţa unui Mare Nobil Dac. Acum şi aici înţelegem de ce.

13.jpg

Având în vedere că toate Cetăţile Dacice sunt construite pe locurile corespondente unei stele din Constelaţia Dragonului energiile care se simt aici sunt foarte puternice.  Parcă eram într-un spa energetic. Ne bucuram ca şi copiii, eram recunoscători pentru fiecare secundă trăită, nu mai existau griji şi necesităţi. Chiar şi  „Vulturii lui Burebista” ne -au încântat privirea… Oare aşa trăiesc Zeii ?

4.jpg

Ştiau ei Dacii ce ştiau… din păcate prea puţine ştim noi astăzi despre ei. Dar cine ştie poate vom afla…

11.jpg

Am găsit şi nişte pietre mai ciudate ca formă şi culoare raportat la relief, care ar părea să fie nişte mici unelte sau nişte oase pietificate.

30

După ce am văzut cât ni s-a permis de străbuni ne-am îndreptat spre ieşirea din cetate.  Se spune că nu mai există ziduri deloc. În coborărea noastră, am deviat un pic de la marcaje şi AM GĂSIT ZIDURI, după cum se vede în poze…

1

24.jpg

23.jpg

Se spune că această cetate nu a fost cucerită prin fortă şi că romanii au cucerit-o campând în jurul ei, încercând să-i înfometeze pe Dacii din cetate, până când aceştia s-au predat sau sinucis. Tot ce-i probabil să fie aşa. Dar ar mai fi posibilă şi varianta ca aceştia să fi scăpat prin peşteri, deoarece tot muntele este plin de ele.

Având în vedere că Cetatea Băniţa este MONUMENT UNESCO, apare întrebarea :

  • DE CE ESTE ASCUNS ŞI LĂSAT ÎN PARAGINĂ ?

Apare în mental şi răspunsul:

  • ESTE ASCUNS ŞI LĂSAT ÎN PARAGINĂ PENTRU CĂ ACOLO ESTE CEVA CE AR DERANJA PE MULŢI DACĂ S-AR GĂSI.

Apare din nou întrebarea :

  •  CE ?

25

Galerie foto

 

 

 

 

 

Stânca lui IISUS

isus1

Umblând „PE URMELE STRĂBUNILOR”, chiar în ziua de Înviere l-am găsit pe ISUS !

În ziua de Paşte am zis să ne regăsim un pic în natură şi am ales să vizităm „Turnul de la Crivadia”. Am ajuns acolo, ne-am îmbăiat în razele Soarelui şi în timp ce priveam zările am văzut „STATUIA” !

Turnul de la Crivadia

3

Date oficiale:

Cetatea Baniţei este completată de Turnul de la Crivadia, care se înalta pe marginea stâncoasă a apei Merişorului şi străjuia începând din sec. al XVI-lea vechiul drum care lega Transilvania cu Ţara Românească prin pasul Vâlcan, servind şi ca punct de vamă.

Turnul a fost construit din piatră de calcar extrasă din împrejurimi, circular, cu diametrul de 13 m, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situata în partea de nord, la 2 m înălţime de pământ, şi pentru acces se folosea probabil o scara. În jumătatea de vest are şapte deschideri de tragere, ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanta de aproximativ 1,5 m unul de altul, iar în partea de est este protejat natural din cauza terenului accidentat. Fortificaţia era prevazuta şi cu un drum de straja de lemn, cu parapetul lat de 1 m şi înalt de 0,80 m.

2.jpg

Deşi doar 5 minute de mers pe jos îl despart de DN 66, extrem de  circulat Turnul de la Crivadia rămâne un vestigiu arheologia abandonat.

Vegetaţia crescută din abundenţă ascunde fortificaţia de ochii celor care ar vrea sa o viziteze şi nici o plăcuţă nu indică prezenţa monumentului istoric. Doi turişti, „rătăciţi” prin zonă, spun că „la turn te duce cărarea”, în fapt o potecuţa ce porneşte, ascuns, din drum pana la o paşune, iar mai departe instinctul te ghidează. Priveliştea care se iveşte la ieşirea dintre arbori îţi taie răsuflarea. Un turn de unde DN 66 se vede ca în palma, o zonă unde doar ulii ţipă după pradă şi nu poţi sa nu întrebi de ce nimeni nu valorifică acest potenţial turistic uriaş.

7.jpg

Nu avem cum să intervenim, chiar dacă ne-am dori. Nu sunt ale noastre. Aşa a fost şi în problema Cetăţilor Dacice din Munţii Orăştiei, unde nici paza nu putem să o asiguram. Nu pot investi în ceea ce nu este al meu, pentru ca nu-mi da voie legea„, declara Mircea Ioan Moloţ, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, instituţie care are în subordine o direcţie de cultură. Între timp, Primăria Baniţa încearcă să mai recupereze ceva şi anunţă că a dat în lucru confecţionarea tăbliţelor indicatoare. Cât despre căile de acces, conservarea monumentelor sau măcar descoperirea lor prin tăierea vegetaţiei care ascunde potecile nici nu poate fi vorba, pentru ca legal nu au voie sa intervină nici dacă ar avea fonduri.

Sursa: https://romanialibera.ro/special/reportaje/vestigii-pierdute-in-valea-jiului-103685

5.jpg

Date neoficiale

Se spune în zonă că pe locul unde este actualul turn era odată un falnic turn Dacic care făcea parte din Cetatea Dacică de la Băniţa (link aici).

Actualul turn este construit pe fundaţie Dacică. Se pare că acest turn era folosit pe de-o parte la observarea terenul şi drumurilor, şi pe de altă parte pentru a comunica cu capitala Politico-Administrativă a Daciei Sarmizegetusa, situată pe masivul deluros de la SubCetate  – denumită simbolic „Cetatea Regală a Haţegului” (link aici) .

8

Se spune că din turnul situat la SubCetate se vedea Cetatea Devei şi acest turn de observaţie de la Băniţa şi aşa se comunica cu capitala – posibil prin semnale cu fum – nota noastră.

La baza lui se află „Cheile Crivadiei” un defileu natural care se lasă cucerit foarte greu.

2

Observând din turn zona am zărit o stâncă care avea o formă mai diferită.

Unul dintre noi a spus : „Dar biserica sau statuia aceea aţi văzut-o ?”

isus2.jpg

Ne-am îndreptat în cealaltă parte a dealului şi acolo am zărit-o :

 Stânca lui IISUS

isus3

Am rămas surprinşi cu toţii.  Seamănă izbitor cu IISUS.

STĂ EXACT CU FAŢA LA SOARE !

Având în vedere că ziua când am văzut-o este chiar ziua de Paște, mai punem şi trăirea noastră din faţa ei, ne amintim de pictura naturală cu MAICA DOMNULUI CU PRUNCUL ÎN BRAŢE DIN PEŞTERA BOLII (link aici), peşteră care este chiar lângă Cetatea  Dacică Baniţa, aflată la nici 5 km începem să ne lăsăm imaginaţia să zboare :

17

IISUS A FOST din neamul nostru , al Dacilor – Geţilor – Hiperborenilor ?

isus6

Între noi apar diferite discuţii pe baza unor argumente:

  • Contra : cam tot ce ştim de prin şcoală, biserică şi ce-am învăţat oficial
  • Pro:
  1. De ce Prietenii (Apostolii) cei mai buni ai lui Isus aveau toţi nume daco-române : Andrei, Petru, Ioan, etc
  2. Pe mama lui Isus o chema Maria, iarăşi un nume ancestral daco-român.
  3. Papa Ioan Paul al Doilea a sărutat pâmântul ţării noastre şi a afirmat că „AICI ESTE GRĂDINA MAICII DOMNULUI !”
  4. În etimologia numelui din Egiptul antic (acolo: Caiafa, Iuda, Baraba, etc) nu exista nici un nume care să se termine cu „us” ,în Dacia în schimb erau mai multe nume care se terminau aşa : Deceneus, Coryluss, Decebalus, Comosicus,etc
  5. Isus îşi spunea „Fiul Omului” – vârful Omu – puternic centru Spiritual din acea vreme.
  6. Punând Învăţăturile lui Zamolxe – şi continuând cu Învăţăturile lui Isus (Noul Testament), noi, observăm o continuitate lină a celor două mari Învăţături, şi în acelaşi timp nemaiexistând diferenţa frapantă între manifestărea lui Dumnezeu:  mai dur în Vechiul Testament şi foarte iertător în Noul Testament
  7. Unele informaţii de pe internet :

isus4

Acum privind la Cel care a fost DUMNEZEU ÎNTRUPAT ÎN IISUS putem da crezare maximă ÎNVĂŢĂTURILOR SALE, învăţături care astăzi pot fi DEMONSTRATE ŞTIINŢIFIC datorită descoperirilor de fizică cuantică, genetică şi studiul morţii clinice.

Trecând peste faptul că este parte din Dumnezeu, OMUL ISUS este OMUL care ne-a arătat că nu suntem doar un accident al universului ci suntem SCÂNTEI DIVINE,  că nu suntem doar animale ci mai avem şi un CORP SPIRITUAL ETERN.

Ne-a arătat că IUBIREA ESTE CHEIA acestei lumi şi nu numai.

isus8

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti (Mt. 22, 39)

Şi dacă nu putem să-i iubim pe toţi ca pe noi înşine, măcar să ne acceptăm, să avem compasiune pentru cine merită şi să oferim Lumină celor care au nevoie.

Întâlnirea cu această stâncă-statuie chiar în ziua Învierii a fost o minune pentru noi, făcându-ne pentru moment să ne debarasăm de limitele şi standardele acestei realităţi „oficiale” şi să zburăm într-o altă lume, adică „ÎNAPOI ÎN VIITOR !”.