Autoportret

Sînt născut în 21 martie 1981, în Petroşani, judeţul Hunedoara. Am crescut într-o familie iubitoare, cu nişte părinţi care au vrut să-i ofere fiului lor cel mic (mai am un frate şi o soră – la fel de iubitori ca parinţii) tot ceea ce este mai bun pe această lume, pentru ca eu să devin mai ceva decât dânşii.

Până în adolescenţă au şi reuşit…

Din adolescenţă a început viaţa cu plăcereri, dezamăgiri, ispite, realizări, căderi, etc, dar toate învârtindu-se în jurul materialismului: să am bani, să am o maşină, să fiu luat în seamă, ş.a.m.d.

Undeva până la 35 ani cam asta era scopul: să nu am neajunsuri, să fac ce vreau, dar toate gravitând în jurul banului…

M-am căsătorit la 27 ani cu dragostea vieţii mele şi împreună avem 3 copii.

Între 1997-2015 am avut o viaţă plină de “distracţii” prin cluburi, discoteci, chefuri, navigând spre nicăieri, prin aburi de alcool şi fum. Între 2004-2015 am avut o societate comercială din care am încercat să îmi satifac toate nevoile materiale. În 2015 am avut un fel de „reset”, fiindcă am rămas fără firmă, fără bani,fără carduri, fără vise de îmbogăţire, fără şanse de a-mi atinge ţelul de natură materială.

Am dedus pe propria piele că băncile, corporaţiile şi autorităţile statului nu sînt prietenii mei şi nici nu vor fi prea curând! Probabil niciodată!

Fiind şocat de ce mi se întâmplă, m-am luptat în interior cu gândurile şi problemele mele, ajungând şi la unul dintre cele mai tenebroase gânduri pe care cineva le poate avea. Găsisem sfoară, grindă şi mă gândeam că asta e. Dar, într-un moment de luciditate am avut o discuţie cu Sinele interior şi mi s-a aprins ideea că nu e totul pierdut… Era ceva acolo! Ceva ce încă nu înţelegeam eu bine, dar cu siguranţă era ceva viu şi conştient…

Am cerut o dovadă pentru mine că este ceva mai mult, fiind curios care este rolul meu în acestă creaţie, denumită Viaţă. Spre surprinderea mea acel ceva mi-a oferit dovada cerută, rolul urma să îl descopăr singur! Dar ce era acel ceva? Dumnezeu? Da, eu aşa cred că era Divinul/Dumnezeu/Spiritul/ IO-ul interior sau cum am vrea să-i spunem. Bineînţeles că mi-am schimbat radical alegerea, renunţând la funie şi grindă şi conştientizând că Moartea trebuie să o merit şi să fiu demn de Dânsa, căci nu e plăcut nimănui laşul care fuge…

Am început să studiez pe cont propriu despre Spirit/Dumnezeu/Divin, căutând răspunsuri dintr-o altă lume şi spre surprinderea mea, de multe ori primindu-le (probabil de fiecare dată, dar din cauza ignoranţei mele, nereceptând multe)… Am pornit în căutarea lui Dumnezeu şi mi-am regăsit Străbunii şi prin ei pe Zamolxe (Zăul Moş / Dumnezeu), pe Muma Natură şi chiar şi pe mine…

O nouă lume s-a deschis în faţa mea… O lume, despre care ştiam (şi probabil ştiu) foarte puţine, dar ştiu că e o lume vie, feerică, liberă, în care primează fericirea, frăţia şi omenia…

Am ales această cale liber! Şi am găsit mai mult decât am putut spera… Am găsit Divinul… mi-am găsit rădăcinile… În “Începuturi” am rezumat şi (re)conectarea mea cu Străbunii din prizma punctului de vedere avut în acel moment…

De atunci tot merg pe urmele Străbunilor şi sper ca într-o zi să ne întâlnim cu toţii la masa înţelepciunii lui Zamolxe, şi de ce nu şi în această clipă eternă numită VieAţă!

În prezent caut bogaţia spirituală şi nu mă mai interesează cea materială! Am învăţat că nu am nevoie de un lucru sau altul ca să fiu fericit, pentru că fericirea e o stare interioară, o stare a Spiritului. Pentru cei care totuşi îi intereseză partea materială să ştiţi că banii nu aduc fericirea, ci fericirea aduce banii… Dacă tot îi vreţi, fiţi fericiţi înainte de ai avea şi îi veţi avea!

Am învăţat că gândul, cuvântul şi fapta nasc onoarea şi caut să mă ghidez după acestea!

Ador CUVÂNTUL şi cred în respectarea acestuia!

Am certitudinea că nu există decât LUMINĂ ŞI OMNIPREZENŢĂ

şi că TOTUL E VIU!

Cu toate că, de multe ori, m-am lovit de aceleaşi bariere în cautările mele mentale şi spirituale de indifereţa autorităţilor şi de dogme religioase, nu mă interesează absolut deloc aceste bariere, căci eu merg DREPT şi VITEAZ către ZAMOLXE şi cred că cu toţii vom ajunge în acelaşi punct al LUMINĂ! Nu va putea nimeni să mă convingă să-mi uit rădăcinile şi a-mi nega Străbunii şi credinţa lor! Asta ar înseamna să-mi neg părinţii şi implicit pe mine!

Cred că Străbunii au sădit o sămânţă de Lumină care acum iasă la iveală prin noi înşine!

Armata Spirituală a lui Zamolxe renaşte aici şi acum!

17.06.2022

PACE VOUĂ!

Emil Decebalvs