Preoţii Daciei

ŞAMANII ŞI PREOŢII GETO-DACILOR

Conducătorii din umbră ai triburilor

„Poseidonios afirma ca misii se feresc ,din cucerinicie, de a manca vietaţi ,si iată motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se hrănesc cu miere ,lapte si branză ,ducând un trai liniştit -pentru care pricină au fost numiţi theosebeis si kapnobatai.Unii traci işi petrec viaţa fără să aibă legături cu femeile ,numindu-se ktistai ;ei sunt onoraţi si socotiţi sacri ,trăind, aşadar , feriţi de orice primejdie „.( Strabon -„Geografia”)

Aceste cuvinte aparţin marelui geograf antic Strabon şi se referă la călugării si la preoţii geto-moesilor. Cine erau aceşti moesi? O populaţie nord-tracică ce locuia intre Balcani si Dunăre ,făcând parte dintre geto-daci ,având aceeaşi limbă. Kapnobatai şi ktistai sunt asceţi ce aparţin acestei ramuri şi sunt adepţii doctrinei zalmoxiene.

Un alt istoric celebru al Antichitaţii , Iosephus Flavius , evreu ,născut la Ierusalim , vorbind în cele două opere ale sale ( ” Razboiul iudaic ” si ” Antichitaţile iudaice ” ), despre esenieni , ne spune că ” nu trăiesc aceştia într-un fel deosebit de al celorlalţi oameni ,ci traiul lor seamănă cu al aşa-numiţilor pleistoi de la daci „. Cum relativ la pleistoii daci nu avem izvoare ,marturia sa este de o deosebită importanţă .

” Esenienii -ne spune el – au bunurile în devalmaşie ,iar bogatul nu se bucură intru nimic mai mult de cele ce are decât acela care nu are nici un fel de avere .Şi aşa se poartă oamenii în număr de peste patru mii. Ei nu-şi iau neveste şi nici nu obişnuiesc sa aibă sclavi ,pe de o parte socotind că robia duce la nedreptate ,pe de altă dandu-şi seama ca se iveşte astfel prilej de răzvrătire .Aceştia trăiesc prin ei insişi şi se folosesc de serviciile pe care şi le pot face unii altora .Aleg-prin vot- un fel de perceptori ai veniturilor şi ai roadelor ce le produce pământul ,aceia fiind niste barbaţi cumsecade, iar preoţii iau asupra lor pregătire grâului şi al alimentelor”.

Acestea sunt toate informaţiile ce ne-au parvenit cu privire la asceţii-călugări ai geto-dacilor .Ele au iscat numeroase discuţii ,mai ales în ceea ce priveşte originea etimologico-lingvistică .

Theosebeis înseamnă „adoratori ai zeilor”. In schimb kapnobatai ,ktistai si pleistoi sunt cuvinte geto-moesice , asupra lor formulându-se diverse opinii ,fără a se fi ajuns la un consens . Vasile Pârvan a tradus kapnobatai prin ” călător prin nori” sau „umblători prin fum „.

Cea mai pertinentă opinie este,dupa parerea mea , cea a lui Mircea Eliade ,care a studiat atent fenomenul :

” În acest caz kapnobatai ar fi dansatori si vrăjitori (şamani) misieni si geţi ,care întrebuinţau fumul de cânepă pentru a provoca transele extatice …” Deci în cultul lui Zalmoxe se includ si practici şamanice existente si la alte seminţii tracice.

Şamanismul este un fenomen religios siberian si central asiatic ,răspândit pe o vastă zonă ce cuprinde Americile ,Indonezia si Oceania .Şamanul este un extatic a cărui iniţiere comportă moartea rituală urmată de inviere ,extazul semnificând ridicarea sufletului la cer ,peregrinari pe pământ ori coborarea printre morţi .Şamanul întreprinde asemenea călătorii din diverse motive : pentru a-l întalni pe zeu şi a-i prezenta ofrandele ,a căuta un suflet răpit de demoni ori rătăcit de corp ,a conduce sufletul unui mort ori pentru a-şi imbogaţi ştiinţa. Şamanismul se întâlneşte în Grecia încă din epoca arhaică ( Orfeu ) . Printre şamani se înscrie si Pythagoras ,considerat a fi „modelul ” lui Zalmoxis , deci nu e de mirare că învataţi precum K Meuli ori E.R. Dodds îl socotesc pe acesta din urmă drept un şaman mitic.

Al treilea termen „pleistoi” s-ar traduce prin „cei mari” sau ”conducătorii” şi se referă la preoţii geto-daci.

Preoţii au jucat un rol important în societatea geto-dacică .Ei pot fi comparaţi cu druizii celţilor .Ei oficiau cultul şi explicau practicile religioase .La ei veneau un mare număr de tineri ca să înveţe şi tot ei sunt cei ce împart dreptatea.

Iordanes ,geograful , vorbind despre Comosicus ,care i-a urmat lui Deceneu spune ca ” el împărţea poporului dreptate ca ultimă instanţă”.

Preoţii geto-daci aveau cunoştinţe stiintifice ori îndeletniciri medicale care işi găsesc bune analogii la druizii celţi .Tot ei sunt cei care ,citind semnele cereşti , fac prorociri .

În fruntea preoţimii geto-dacice se găsea preotul suprem ,care a jucat un rol deosebit de important .Un asemenea mare preot a fost insusi Zalmoxis ,despre care Strabon ne spune că îl sfatuia pe rege ,lucra in inţelegere cu el .

În timpul lui Burebista demnitatea de mare preot era deţinută de catre Deceneu . Tot Strabon relateaza ca invăţase ,ca şi Zalmoxis ,în Egipt ,unele semne de prorocire.

Despre Deceneu ,Iordanes ne spune că Burebista i-a dat o „putere aproape regală ” ,iar după moartea lui geţii ” au avut aproape în aceeaşi veneraţie pe Comosicus ,fiindcă era tot aşa de iscusit”.

Tot Iordanes ne spune despre Deceneu: „El i-a învăţat etica, dezvăţîndu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcîndu-i să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează pînă astăzi, sub numele de belagines; i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dîndu-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demostrîndu-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cît globul de foc al soarelui întrece măsura globului pămîntesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit pînă la apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc”

Pe vremea lui Decebal se pare ca funcţia de preot suprem o deţinea Vezina ,care era „vice-rege” .

Iordanes ne mai aminteşte şi de celebrul Zeuta ,pe care Mommsen îl identifică cu Seuthes ,tatăl hiperboreanului Abaris.

Fără îndoială că numărul marilor preoţi geto-daci a fost cu mult mai mare decat cei pomeniţi în operele literare ale Antichităţii. Despre ei nu avem informaţii şi nu putem decât afirma că au jucat un rol esenţial în conducerea statului şi în istoria acestui enigmatic popor.

sursa: http://www.mixdecultura.ro/2013/07/samanii-si-preotii-geto-dacilor/

PREOŢII DACI

1.KAPNOBATAII – “umblătorii prin nori”. Explicatia denumirii s-a pierdut în negura timpului. Probabilitatea o are călătoria în muntii cu vârfurile înconjurate de nori, deci, în chilii asemănătoare călugărilor de azi. Se întelege că trăiau în simplitate, regim alimentar si în meditatie în fata zeului lor (si de ce nu poate si al nostru pentru că există izvoare care ne spun că dacii credeau într-un zeu suprem căruia nu îi spunea numele nu de frică, rusine, sau alte motive, ci pentru simplul fapt că nu îi puteau exprima complexitatea).

2.KTISTAII – “întemeietorii de neamuri”. Voi face un nou apel la atât de controversata “interpretio graeca” pentru a sublinia posibilitatea că grecii să se fi înselat: după părerea mea adevăratul înteles al numelui acestor preoti era “întretinătorii de neamuri”, “vindecătorii de neamuri”, deci renumitii medici daci. Ca o dovadă în plus aceeasi observatie se potriveste si polistailor: “întretinătorii de orase” sau cavalerilor traci: “întretinătorii de neamuri”, “apărătorii de neamuri”. Acesti preoti erau renumiti prin tehnica lor de a începe cu sufletul si a continua cu tratarea trupului. De aceea aveau probabil nevoie de religie sub o formă pe care nu o mai cunoastem azi (sau poate da: bioenergoterapia).

3.POLISTAII – “întemeietorii de orase”. La aceasta castă preotească denumirea ei îi propune membrii ca învătători care trăiau în orase unde erau sanctuarele (vezi calendarele, si care nu erau potrivite ascetismului). Avem celebre exemple pentru a sustine aceasta teorie: Zamolxe, Deceneu. Acesti preoti-învătători excelau în stiinte (fizică, astronomie), morală, psihologie, filosofie, ultima, împlicând si religia.

4.PREOTII LUPTĂTORI – Strabo ne mai spune că tinerilor preoti daci li se predica curajul. Acestia fiind lipsiti de teamă. Pentru ce altceva decât pentru prezenta pe câmpul de luptă? Rolul lor de a îmbărbăta ostenii, sau ca medici-militari, nu prea stă în picioare în fata mea, acesta fiind unul mult mai complex. Asadar o nouă castă care nu a fost înteleasă de autorii antici deci nu a fost mentionată decât de Iordanes care ne spune că “armata lui Filip al Macedoniei fu împrăstiată de preotii geti”, asa că eu pot doar să propun această variantă. Si aici avem un exemplu celebru: preotul (vicerege! si care nu era ktistai ci mai degrabă polistai) Vezina a luat parte la lupta de la Tapae. Este posibil ca preotii, bărbati fiind, să fi fost organizati în momente grele sau în mod uzual, în contingente speciale de războinici sau medici, auxiliari, etc.

RITUALUL DE ZEIFICARE – Am observat un fel de cale pe care marii preoti trebuiau s-o urmeze. Să cunoască mari religii si concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele. Aici as mentiona că nu cred că e vorba de o instruire a preotilor daci în tări străine deoarece ei detineau cunostinte pe care egiptenii si grecii nu le aveau. Poate un flux de la daci la egipteni si greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de experientă dar cine stie? Apoi marii preoti întorsi pe pământurile natale se asociau cu regele. Din nou consider că preotii nu-si convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (avem ca exemple pe Zamolxis, Decenu, Vezina). Undeva în acest răstimp marii preoti trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă sunt zeificati. Oricum cred că dacii aveau niste legi foarte vechi după care se ghidau de multă vreme.

ZAMOLXE – Controversele asupra personalitătii lui Zamolxe au început să apară odată cu mentionarea lui de către Herodot si continuă până azi. Părintele istoriei, recunoaste cinstit că Zamolxe a trăit (în jurul anului 1400 îen-nb) si nu a fost un zeu închipuit. De altfel el este unul din cei trei profeti ai lumii (Zamolxe, Zaratustra si Moise), însă numai despre Zamolxe există izvoare “stiintifice”. De ce a devenit asa celebru acest “rege al nostru […] ca zeu ce este” (Platon,Harmides,156)? Pentru că a fost un erou civilizator, un preot venerat de toate castele: de kapnobatai care i-au mostenit obiceiul de a trăi retrasi, de ktistai care au învătat mestesugul vindecării de la el, de polistai care nu se stie de unde detineau fantasticele cunostinte pe care le predau mai departe, de “preotii-războinici” (si ostasi) care rosteau numele lui în bătălii, de regi care se pare că au preluat belaginele de la Zamolxe. Cât despre retragerea lui în pesteră si aparitia după 4 ani nu a avut rolul de mister initiatic ci a fost o lectie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile (acest domeniu al pildelor în care dacii excelau, 4 ani fiind poate perioada în care poporul s-a convins de necesitatea învătăturilor sale). În plus această situatie pare să se potrivească cu momentul când Zamolxe redactează (sau mai corect spus le rescrie adaptându-le conditiilor contemporane) necesarele belagine. Dacii au recunoscut în Zamolxe, omul complex demn de luat drept model, zeificarea venind în mod natural.

sursa: http://ozn-terra.blogspot.ro/2012/10/kapnobataii-umblatorii-prin-nori.html

Şamanii din Carpaţi

Tràim intr-o perioadà criticà a istoriei Umanitàtii. Criza este in primul rand existentialà, iar fiinta umanà a pierdut sensul vietii. Tehnologia a luat loc capacitàtilor extrasensoriale ale omului ce acum depinde de altii. Pàna acum o sutà de ani omul mai avea posibilitatea de a se adapta naturii. In zilele noastre societatea incearcà sa creeze omului noi necesitàti iar fiinta umanà continuà sà slàbeascà din punct de vedere energetic, devenind tot mai firavà din punct de vedere genetic. Scoala se bazeazà pe logicà si control, se insistà cu formalitàtiile dar tinerii ar trebui sa invete sensul vietii si sa studieze capacitatea de a supravietui in mijlocul naturii.

Lipsesc punctele de referintà iar adevàratii maestrii sunt putini. Se tràieste un stil de viatà consumistic bazat pe extreme: ori dogme religiose ori materialism rigid. Insà in ultimul timp a apàrut o deschidere inspre nou, inspre un tip de spiritualitate universalà si inspre paranormal. Multe persoane s-au incarnat pentru a da noi puncte de referintà

E timpul reintoarcerii Samanilor, cei ce vin sa ne reaminteascà de originile si ràdàcinile noastre si sunt precursorii unui timp nou ,al reinnoirii spiritului.

Cuvantul Saman este compus din douà pàrti: Sha – in extremul orient inseamnà experientà profundà, transcendent, probà, calitate, dar, har, iar Man.,manus, om, fiintà umanà. Unind aceste douà pàrti saman inseamnà Om cu experientà profundà. Pentru siberieni, tungusi, buriati, saman inseamnà om ce vorbeste cu spiritele si are puterea de a vindeca. In sens ancestral, samanul este cel ce isi cunoaste propria moarte sau cel ce s-a intors din moarte.

Samanul provine din transcendent, din puterea teluricà a Pàmantului mamà, Glia, asa cum o defineste Eliade in Istoria religiilor. Samanul este o calitate ce se adaugà persoanei umane, in urma unei chemàri la care omul a ràspuns. Samanul este o stare de constiintà de simbiozà cu forzele naturii. El este initiat in misterele vietii si ale mortii. Intotdeauna, originea samanului prin excelentà este ancestralà.

Dupà cele mai vechi traditii, samanul este o fiintà de origine femininà si incarneazà Pàmantul la originile sale. In perioadele cele mai vechi ale umanitàtii samanul era femeia initiatà in misterele vietii si ale mortii si era numità mama cea mare, bunica, femeia cea mai in varstà sau cea mai inteleaptà. Statuietele Zeitei mamà descoperite in Orientul Mijlociu reprezintà Samana, dar Samanul poate fi atat o femeie cat si un bàrbat.

Samanul isi incepe aventura cu prima initiere ce are loc in momentul in care candidatul acceptà chemarea spiritului. La scurt timp dupà aceastà acceptare el trece printr-o experientà puternicà legatà de transcendentà. In general, viitorul saman se simte dus de spirite in alte dimensioni si de multe ori devorat si recompus. Dupà acest inceput, pentru cà initiere inseamnà a incepe un parcurs, el invatà sa se cunoascà pe sine insusi, primeste un nume nou ce reprezintà puterea sa, specializarea sa si invatà sa vadà dincolo de materie si sa cunoascà entitàtile ce il vor ghida in viata de saman. Apoi invatà care sunt instrumentele sacre de care are nevoie, cum sa le foloseascà, cuvintele de putere, riturile sacre, dar in special invatà legile care guverneazà lumea si ALTARUL STRAMOSILOR. In timpil vietii sale, samanul v-a primi mai multe initieri urcand treptele samanismului. In general sunt treisprezece initieri iar marii samani le iau pe toate. Samanul se maturizeazà si isi completeazà parcursul in general in circa treizeci de ani de la prima initiere. Apogeul samanului este la circa cincizeci de ani.

Primul loc de putere al samanului este in sine insusi, apoi el isi extinde puterea in jurul sàu pe raza aurei, pe circa trei metri, cu timpul umple casa unde locuieste si apoi se extinde pe o razà de circa treisprezece metri. Tot asa mai departe, samanul isi extinde puterea asupra intregii comunitàti pe care o conduce in mod spiritual iar o datà cu maturitatea, aura sa ajunge panà la Orizont. Marii Samani au incorporat planeta in aurà. Locul de putere pleacà din spirit, se manifestà la nivel terestru prin centrul focului sacru iar la nivel cosmic prin soare. Intotdeauna samanul pleacà din centru iar marele simbol al samanului este ochiul. El se incarneazà de obicei in acvilà si in sarpe iar apoi in DRAGON pentru cà ei zboarà la mare inàltime iar samanul invatà ce este libertatea si ce inseamnà sa vezi de sus.

Samanul invatà sa se vindece singur cu ajutorul spiritelelor ce il ghideazà iar apoi ii va ajuta pe altii. El vindecà mai intai sufletul si apoi trupul cum fàcea Hristos ce era un Saman Ancestral. Samanul vindecà cu puterea spiritului ce e activ in el si impune mainile, se roagà cu putere, cere, comandà forzelor naturii, ia asupra sa ràul din bolnav si il dizolvà. Foloseste puterea cuvantului, a ritualului sacru, tàmaierea, sunetul tamburului, puterea aurei si capacitatea de a penetra campul auric al bolnavului. Pentru saman boala este o energie externà ce a pàtruns in corpul cuiva sau doar un dezechilibru energetic. Samanul este capabil sà càlàtoreascà in lumea celui pe care vrea sa-l vindece, dar are nevoie de o motivatie si cere celui bolnav sà se reconexeze spiritului pentru cà nu existà boalà decat prin pierderea centrului.

Samanul are grijà de bunàstarea comunitàtii iar dupà ani si ani lasà un urmas in locul lui ce va deveni saman pentru comunitate. Atunci el incepe pregàtirea finalà pentru transmutare. Transmutarea are loc doar dacà samanul a complectat toate cele treisprezece initieri. Dupà trecerea in cealaltà dimensione samanul va continua sa ajute comunitatea si va face parte din altarul stràmosilor.

Aici in Carpati au existat din totdeauna samani. Ei i-au invàtat pe daci cà sunt nemuritori si au pus bazele Kogaionului, locul sacru din Carpati. Vechii samani din Carpati vin din alte dimensiuni si au ràmas ascunsi timp de milenii pentru cà omul s-a indepàrtat de naturà si de viatà. A ajuns momentul ca ei sa reintre in aceastà dimensiune, sa iasà din umbrà si sa ajute la reinnoirea spiritului. Ei sunt stràmosii dacilor, aveau ca si simbol dragonul, balaurul, semnul puterii spirituale pus sub semnul focului si au protejat acesti munti devenind gardienii Carpatilor.

Sursa : http://ayahuasca-romania.blogspot.ro/p/samanii-din-carpati.html

Dacii NU făceau sacrificii umane  !!!

„Tot în al cincilea an aruncă sorţii şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorţul îl trimit cu solie la Zamolxis, încredinţîndu-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: cîţiva dintre ei, aşezîndu-se la rînd, ţin cu vîrful în sus trei suliţe, iar alţii, apucîndu-l de mîini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagă de cîteva ori şi apoi, făcîndu-i vînt, îl aruncă în sus peste vîrfurile suliţelor. Dacă în cădere, omul moare străpuns, rămîn încredinţaţi că zeul le este binevoitor, dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cît mai e în viaţă” – Herodot: Istorii.

Explicaţia

Kapnobataii – termen folosit de greci pentru a-i numi pe pustnicii și vindecătorii daci; unii istorici au tradus acest termen ca ”umblători pe nouri”.

Kapnobataii sau ”cei care umblă pe nouri” reprezentau primul grad al Tainei Kogayonului !

Erau echivalentul pustnicilor din ziua de azi, cu deosebirea că nu erau limitați de niciun fel de doctrină religioasă, nici măcar filozofică.

Formarea unui kapnobatai dura între 3 și 4 ani și implica transformarea trupului, minții și a sufletului, pentru a deveni un canal între Cer și Geea, cu scopul de a ajuta oamenii.

Erau atât medici ai trupului cât și ai sufletului, precum puteau ajuta și la declanșarea, dezvoltarea și rafinarea diferitelor potențialități ale oamenilor.

*** DESPRE EI SE AFIRMĂ ÎN MOD GEŞIT CĂ ERAU ARUNCAŢI ÎN 3 SULIŢI PENTRU A FI SACRIFICAŢI LUI ZAMOLXE. CELE 3 SULIŢI SUNT DE FAPT TREI MUNŢI IAR MOARTEA ESTE UNA SIMBOLICĂ, LA FEL CUM UN CĂLUGĂR DIN ZIUA DE AZI „MOARE” PENTRU OAMENI ŞI ESTE „ÎNVIAT” ÎNTRU HRISTOS ŞI PRIMEŞTE ALT NUME. ***

Arcul carpatic are câteva sute de astfel de ”trei suliți”, adică ”spații de putere”.

Kapnobataii trăiau aproape exclusiv în perimetrul format de acești trei munți.

Acolo, atât conexiunea cu Geea cât și cea cu Cerul erau extrem de puternice iar kapnobataiul avea acces la informații și energii extraordinare.

SURSA : http://remerra.blogspot.ro/2014/11/zamolxe.html?spref=fb

Notă personală

Nu vreau să-l contest pe Herodot, nici nu am cum, dar referitor la sacrificiile umane ale Dacilor aş vrea să invoc şi alte posibile scenarii:

• Având în vedere spiritualitatea avansată a Dacilor, regimul alimentar vegetarian al nobililor şi preoţilor, nefolosind sclavia niciodată, eu, unul cred că Dacii nu făceau sacrificii umane.
• Se spune că era aruncat în suliţe cel mai învăţat şi nobil dintre ei. Acum dacă eu aş fi cel mai învăţat dintre ei, este clar că NU m-aş arunca în suliţe şi nici NU aş lăsa pe alţii să mă arunce în suliţe. Din partea celorlalţi iarăşi nu văd sensul de a-l arunca pe cel mai învăţat dintre ei, deoarece ei, cei rămaşi ar rămâne fără cel mai învâţat dintre ei, deci fără informaţii. Nu  are nici un sens acest sacrificiu,  din punctul meu de vedere .
• Posibil totuşi ca unele triburi să nu fi înţeles bine acest sacrificiu de ordin spiritual, nu uman, şi totuşi să fi făcut acest sacrificiu în modul cel mai uşor de înţeles de ei.
• Nu cred că Herodot a asistat personal la vreun sacrificiu de genul.

Drept urmare eu aleg următoarea variantă :

CELE 3 SULIŢI SUNT DE FAPT TREI MUNŢI IAR MOARTEA ESTE UNA SIMBOLICĂ

• Înapoi la Dacia – Ţara Preafericiţilor
• Acasă